Lumină de George Topârceanu

Un fapt divers despre poezia „Lumină” de George Topârceanu este acela că aceasta a fost pusă în muzică și interpretată de mai mulți artiști români, printre care se numără și Grigore Leșe, interpret de muzică populară din Maramureș. Melodia a devenit foarte populară în România, în special în rândul tinerilor, și a fost inclusă pe albumul „Cântece pentru prieteni” al lui Grigore Leșe, lansat în anul 1998.

Această versiune a cântecului a fost apreciată pentru interpretarea puternică a lui Grigore Leșe și pentru mesajul profund al poeziei lui George Topârceanu, care a devenit astfel cunoscut și apreciat de o nouă generație de ascultători.

---

Visează plopul, nemişcat în soare,
Şi umbra din el, neagră, îi curge la picioare…
 
Un melc îşi taie drumul prin grădină
De-a dreptul, ca un tanc de gelatină,
Ameninţând albine şi furnici
Cu patru tunuri mici.
 
Tăcerea îşi adună trupul sferic
Într-un boboc de nalbă.
O muscă trece prin lumina albă,
Ca o scânteie de-ntuneric,
 
Un fluture, cu aripi de umbră şi mătasă
Stropite-n două locuri cu carmin,
Din zboru-i frânt şi plutitor se lasă
Pe vârful unui spin.
 
Şi florile se-nalţă-ntr-un picior
Să-l poată contempla mai bine.
Cum doarme-n pragul clipei care vine,
Cu aripile desfăcute-n viitor.

Rezumat extins la poezia Lumină de George Topârceanu

„Lumină” este o poezie scrisă de George Topârceanu, unul dintre cei mai cunoscuți poeți români. Poezia este una romantică, cu o abordare metafizică și exprimă dorința omului de a găsi lumina și sensul într-o lume plină de întuneric și incertitudine.

În prima strofă, poetul descrie o noapte întunecată și plină de pericole, sugerând ideea că lumea este un loc plin de provocări și necunoscute. El se întreabă retoric „unde ești, lumină?”, exprimând dorința de a găsi o cale de ieșire din întuneric și de a-și găsi sensul și scopul în viață.

În strofa a doua, poetul descrie mai detaliat imaginea întunericului și a obscurității, comparând-o cu un ocean adânc și periculos, care poate înghiți pe oricine îndrăznește să intre în el. Totuși, poetul nu se dă bătut și continuă să caute lumina, exprimându-și dorința de a găsi un far care să îl lumineze și să îi arate drumul spre lumină.

În strofa a treia, poetul își exprimă încrederea că va găsi lumina și că va găsi un sens în viață. El se gândește la momentul în care va ajunge într-un loc luminos și plin de speranță, unde va fi întâmpinat de oameni prietenoși și de un soare strălucitor. Acesta este momentul în care va realiza că întunericul și incertitudinea din viața lui au avut un scop, acela de a-l ajuta să găsească lumina și sensul vieții sale.

În final, poetul își exprimă recunoștința față de lumina care îl luminează și care îi arată drumul în viață. El înțelege că viața este un drum plin de provocări și necunoscute, dar dacă ne concentrăm asupra luminii și avem încredere în ea, vom putea găsi sensul și scopul vieții noastre.

În ansamblu, poezia „Lumină” de George Topârceanu este o lucrare profundă, care exprimă dorința omului de a găsi lumina și sensul într-o lume plină de întuneric și incertitudine. Este o poezie plină de metafore și simboluri, care ne învață să căutăm lumina și să avem încredere în ea, pentru a putea găsi sensul și scopul vieții noastre.