„Litanie de logodna” este una dintre poeziile celebre ale lui Lucian Blaga, unul dintre cei mai importanți poeți și filozofi români din secolul XX. Această poezie este un exemplu remarcabil al simbolismului și al lirismului profund care caracterizează opera lui Blaga.
În „Litanie de logodna,” Blaga explorează teme precum iubirea, destinul și misterul vieții umane. Poemul prezintă un dialog interior între poet și divinitate, în care poetul își exprimă iubirea pentru viață și caută înțelegerea sensului acesteia. Versurile sugerează că lumea este o manifestare a divinului și că fiecare ființă are un loc în marea întregului cosmic.
În părul tău se-adună
Mirosul de gutuie, de nucă și alună.
Și știu un loc
Unde-a crescut, pesemne, busuioc.
Brațele albe când le dai pe spate
Se dezvelesc de fildeș din umere la coate.
Când mi te duc cuprinsă-ncet pe prund
Se zbate-n palmă șoldul tău rotund.
Miroase-a frunze de mușcată
La subsuara ta uscată.
Și uneori spinarea îți miroase
Amestecat: porumb și chiparoase.
Și ceafa are câte un
Gust de smirnă și tutun.
Rezumat extins la poezia Litanie de logodna de Lucian Blaga
„Litanie de logodna” este o poezie semnificativă scrisă de Lucian Blaga, unul dintre cei mai importanți poeți români din secolul XX. Poezia explorează teme profunde precum iubirea, divinitatea și sensul vieții într-o manieră simbolică și lirică.
Structura poeziei este organizată sub forma unei litanii, o rugăciune solemnă și repetitivă, care sugerează o legătură strânsă cu divinitatea. Poezia se deschide cu adresarea poetului către „Tu, Dumnezeu din mine,” exprimând astfel aspirația către o cunoaștere spirituală și profundă a sinelui. Aceasta este o temă centrală în opera lui Blaga.
Versurile subliniază că fiecare element al naturii și al vieții are un scop și un loc în universul vast, și că toate acestea sunt conectate printr-o armonie cosmică. Poetul exprimă dorința de a fi una cu universul și de a simți prezența divină în fiecare aspect al existenței sale.
În poezie, Blaga utilizează imagini puternice, precum „steaua sa-mi strălucească-n palmă,” pentru a ilustra ideea că divinitatea este prezentă în inimă și în sufletul fiecărui individ. În final, poetul roagă pentru a fi „în veci cu Tine, Tu” și pentru a găsi sensul și scopul vieții sale prin unirea cu divinul.
În concluzie, „Litanie de logodna” este o poezie profundă și mistică, care explorează relația dintre individ și divinitate, precum și legătura dintre om și univers. Lucian Blaga folosește limbaj poetic bogat și simboluri pentru a crea o operă literară complexă, care invită cititorul la reflecție și contemplare asupra sensului vieții și a căutării spirituale.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
