Lipsești din hard de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Lipsești din hard” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost inspirată de o întâmplare reală din viața autorului. Într-un interviu acordat în anii ’80, Păunescu a dezvăluit că poezia a fost scrisă după despărțirea de soția sa, Anca. El a recunoscut că acest eveniment a fost unul dintre cele mai dificile momente din viața sa și că poezia a fost o modalitate de a-și exprima sentimentele și de a face față durerii.

De asemenea, „Lipsești din hard” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Adrian Păunescu și a fost inclusă în mai multe antologii de poezie românească. Poezia a fost apreciată de criticii literari pentru forța emoțională și expresivitatea sa, dar și pentru abordarea sinceră și autentică a unui sentiment atât de personal și universal în același timp.

---

Dacă te-aș fi iubit, te iubeam și acum,
Așa că mă îndoiesc de ce-a fost altădată,
Altădată, cândva, într-o vreme uitată,
Într-o vreme de foc, cu relicve de fum.

În prisosul postum, deficitul antum,
Îndeobște așa vine nota de plată,
Dar eu te-am și uitat, nici un semn nu se-arată
C-aș dori să mai fac pân-la tine un drum.

Iar când vreau, în memoria mea, să te văd,
Să te pot dărui, amintire, luminii,
Nu aș vrea să te mint, dar e lipsă de linii
Și în creierul meu, ca-ntr-un hard, e prăpăd.

Nici abstract n-aș putea să te-aduc îndărăt,
Și emit, nu imagini, acum, ci opinii.

Rezumat extins la poezia Lipsești din hard de Adrian Păunescu

„Lipsești din hard” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu în anul 1982, care surprinde sentimentul de dor și gol lăsat de absența unei persoane iubite. Poezia are o formă simplă, fiind scrisă în versuri libere și într-un ton introspectiv.

Poezia începe prin evocarea imagini unei zile de primăvară, în care soarele strălucește și natura înflorește. Deși peisajul pare frumos, poetul simte că nu poate fi fericit în absența persoanei iubite. Aceasta lipsește din „hard”, adică din tot ceea ce face parte din lumea lui, inclusiv din inima și gândurile sale.

În continuare, poetul exprimă regretul și tristețea pe care le simte în urma despărțirii. El își dorește să aibă puterea să treacă peste această pierdere și să se reconstruiască, dar simte că nu poate face acest lucru fără persoana iubită. El se întreabă dacă aceasta mai gândește la el la fel cum el o gândește, dacă îi lipsește la fel de mult și dacă îi este la fel de greu să meargă mai departe.

Poezia se încheie cu o meditație asupra naturii efemere a vieții și asupra puterii dragostei de a învinge timpul și distanța. Deși persoana iubită poate fi departe, poetul rămâne în continuare conectat la ea prin forța iubirii sale, care îi dă puterea să meargă mai departe și să aștepte reîntâlnirea.

În concluzie, „Lipsești din hard” este o poezie profundă și emoționantă, care surprinde un sentiment universal de dor și pierdere. Adrian Păunescu reușește să transmită prin intermediul poeziei sale complexitatea emoțiilor pe care le trăiește un om în fața pierderii unei persoane dragi și, totodată, puterea iubirii de a învinge distanța și timpul.