Fabula „Liliacul și cele două nevăstuici” de La Fontaine spune povestea a două nevăstuici care se întâlnesc cu un liliac și încep să-i adreseze întrebări în legătură cu aspectul său. Liliacul, mândru de frumusețea sa, le răspunde cu aroganță și dispreț, afirmând că niciuna dintre ele nu poate concura cu frumusețea sa. În cele din urmă, liliacul este lovit de o furtună și ajunge sfâșiat și dezgolit, în timp ce nevăstuicile sunt protejate de adăpostul lor sigur.
Această fabulă ilustrează ideea că mândria și aroganța duc în cele din urmă la prăbușire, în timp ce modestia și smerenia sunt calități importante care ar trebui cultivate. De asemenea, fabula subliniază faptul că aspectul exterior poate fi înșelător și că oamenii ar trebui să fie atenți în judecarea celorlalți doar după aspectul lor fizic.
Un Liliac, zburătăcind ca un năuc,
Era să dea-ntr-o seară de bucluc,
Căci nimeri, pe-o ferestruică,
Într-un culcuş de nevăstuică.
Cum nu era cu neamul guzganilor în pace,
Ea şi sări la dânsul să-l înşface.
– Cutezi să vii aici, când neamul tău
A căutat, cum ştii, să-mi facă rău?
Căci ce mai tot încolo şi încoace,
Eşti Şoarece şi pace!
(Sau nu-s, eu, Nevăstuică!)
– Am fost zvârlit, aici, ca o fiţuică,
De-o pleasnă mai puternică de vânt,
Dar Şoarece n-am fost şi nici nu sunt,
Că n-am nimic comun cu rozătoarele.
Priviţi-mă: eu sunt cu aripi, Doamnă,
Şi aripile pasăre înseamnă…
Jos Şoarecii! Trăiască Zburătoarele!
Cum îi vorbise bine, ca din carte,
Ea l-a lăsat să plece mai departe.
Dar poate că blestemele păcatelor
L-or fi mânat cu joaca lor poznaşă
La altă Nevăstuică, – o vrăjmaşă
A tuturor înaripatelor –
Şi ea, cu gândul la obârşie,
Voia ca pasăre să-l sfâşie.
– Eu pasăre?! Sunt mai de viţă!
N-am pene, ca să mă feresc.
Nu vezi că-s Şoarece, Domniţă?
Trăiască neamul şoricesc!
Ştiind s-o schimbe şi s-o dreagă,
Scăpă din nou cu pielea-ntreagă.
Rezumat extins la fabula Liliacul și cele două nevăstuici de La Fontaine
Fabula Liliacul şi cele două nevăstuici de La Fontaine spune povestea a două nevăstuici care admiră un liliac. Una dintre ele, în dorința de a-l imita, își leagă gâtul cu o sfoară, dar în timp ce încearcă să zboare, cade și își pierde viața. Cealaltă nevăstuică a observat ce s-a întâmplat și și-a dat seama că încercarea de a fi altcineva a dus la moartea prietenei sale.
Această fabulă ne învață că fiecare persoană trebuie să își accepte propria identitate și să nu încerce să fie altcineva. Încercarea de a te schimba poate avea consecințe tragice, așa cum s-a întâmplat cu nevăstuica care și-a pierdut viața încercând să imite liliacul. Este important să fim noi înșine și să ne bucurăm de calitățile noastre unice, în loc să încercăm să fim ca ceilalți sau să ne comparăm mereu cu ei.
Informatii aditionale Jean de la Fontain
Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, membru al Academiei Franceze. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.
Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.
