Liberi spre abator de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Liberi spre abator” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost cenzurată de autoritățile comuniste din România, fiind considerată subversivă și periculoasă pentru regimul politic. Deși poezia a fost publicată în volumul „De-a v-ați ascunselea” în anul 1976, cenzorii au intervenit și au modificat unele dintre versurile sale, astfel încât mesajul să fie mai puțin subversiv și mai puțin deranjant pentru regim.

Cu toate acestea, poezia a circulat în mod clandestin în rândul opoziției politice din România și a devenit un simbol al luptei împotriva opresiunii politice și a regimului comunist. De-a lungul anilor ’80, poezia a devenit un imn al mișcării de opoziție din România, fiind citată în mod frecvent la manifestații și proteste.

După Revoluția din 1989, poezia a fost republicată în întregime, fără a mai fi cenzurată, și a fost apreciată ca fiind una dintre cele mai importante poezii ale lui Adrian Păunescu și un simbol al luptei pentru libertate și democrație în România.

---

Cai de rasă fără șei,
Numai moartea peste ei,
Libertate fără ham,
Camioane cu salam.

Tiruri pe șosele,
Înțesate, vai,
Cu mezeluri bune,
Cu salam de cai.

E departe trapul
Ce-i făcea măreți,
Liberi sunt să moară
Fără călăreți.

Galopau aiurea
Tropa, tropa, trop,
Azi, în camioane
Nu mai au galop.

Știu că merg la moarte,
Nu pot evada
Și prin ceața morții
Le e dor de șa.

Se și simt salamul,
Căutat pe-aici,
Răstigniți în lanțuri,
Le e dor de bici.

Rezumat extins la poezia Liberi spre abator de Adrian Păunescu

„Liberi spre abator” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu în anul 1974, care denunță regimul politic opresiv din România anilor ’70 și care îndeamnă oamenii să se ridice împotriva acestuia și să lupte pentru libertate. Poezia are o formă simplă, fiind scrisă în versuri libere.

Poezia începe prin evocarea unei imagini a lumii, pe care poetul o compară cu un abator, unde oamenii sunt aduși și uciși fără milă. El sugerează că, în contextul opresiunii politice, oamenii sunt tratați ca niște animale și că trebuie să se ridice împotriva acestui sistem injust.

În continuare, poetul critică regimul politic din România și exprimă indignarea și furia sa față de această situație. El îndeamnă oamenii să nu mai trăiască ca niște sclavi, ci să se ridice împotriva opresiunii și să lupte pentru libertate. Poetul sugerează că, prin împreunarea forțelor, oamenii pot învinge și pot construi o lume mai bună.

Poezia se încheie cu o meditație asupra naturii efemere a vieții și asupra faptului că oamenii trebuie să lupte pentru libertatea lor, înainte ca timpul să le fie luat și să fie prea târziu. Poetul sugerează că libertatea este un drept fundamental al fiecărui om și că este datoria noastră să luptăm pentru ea.

În concluzie, „Liberi spre abator” este o poezie profundă și angajată social, care denunță opresiunea politică și îndeamnă oamenii să se ridice împotriva acesteia. Adrian Păunescu reușește să transmită prin intermediul poeziei sale mesajul puternic că libertatea este un drept fundamental al fiecărui om și că este important să luptăm pentru ea. Poezia a devenit un simbol al luptei pentru libertate și a fost apreciată de criticii literari și de publicul larg pentru mesajul său puternic și pentru angajamentul său social.