Leul şi Tăunul de La Fontaine

Fabula „Leul şi Tăunul” de La Fontaine este o adaptare a unei fabule ale lui Aesop, intitulată „Leul şi măgarul”. În această fabulă, La Fontaine ne prezintă o scenă în care un tăun îl critica pe leu, afirmând că acesta din urmă nu merită să fie considerat regele animalelor pentru că este prea lenes şi îşi pierde adesea vremea cu somnul şi leneveala. Leul, simțindu-se jignit, îl cheamă pe tăun să vadă cine dintre ei doi poate să îndeplinească mai bine sarcinile unui rege. După ce îi cere să tragă o trăsură, tăunul se dovedește incapabil să o facă și este silit să recunoască superioritatea leului.

Un fapt interesant despre această fabulă este că a fost adaptată și reinterpretată în diverse moduri de-a lungul timpului, fiind folosită în contexte politice sau sociale. De exemplu, în timpul Revoluției Franceze, fabula a fost folosită pentru a critica monarhia și pentru a pleda în favoarea puterii poporului. De asemenea, fabula a inspirat și alte opere literare, cum ar fi poemul „The Lion and the Ass” al poetului englez Ambrose Philips.

– Piei, scârnăvie!, zise Leul cu mânie,
Răstindu-se la un Tăun.
– Tu crezi că mult îmi pasă mie
Că ţie unii rege-ţi spun?
Ce, vrei să te măsori cu mine?
Te-oi sătura, eu, de război!
Doar boii-s mai voinici ca tine,
Şi eu îi mân pe unde voi!
Sunând pe loc chiar el asaltul
Şi săgetând înaltul,
Îi bâzâie pe la obraji
Şi-l ciupe crâncen de grumaji.
Se zbate patrupedul, cu ochii foc, greoi
Şi spumegând, scrâşnind ca un nebun,
Răcneşte de mânie ca-n ziua de apoi
De tremură jivinele-n zăvoi.
Şi tot cumplitul lor război,
Universalul tărăboi,
E opera unui Tăun!

Îl pişcă-ntruna peste tot,
Ba de spinare, ba de bot;
Iar când îi intră într-o nară,
Se face Leul foc şi pară:
Şi rage, geme, se sfâşie,
Turbând de chin şi de mânie
Şi ameţit, trudit şi frânt,
Se prăbuşeşte la pământ…
Ispitele trufiei adesea ne împing
Să ne împăunăm prea mult cu gloria.
Pornind să-şi trâmbiţeze, chiar el, în slăvi, victoria,
Se prăpădi Tăunu-ntr-o plasă de Paing.

Eu cred că două tâlcuri poţi să desprinzi de-aici:
Întâi că dintre inamici,
Mai de temut sunt cei mai mici.
Şi-al doilea că cei ce, deseori,
Din mari primejdii, ies biruitori,
N-ajung mereu la capăt s-o tot scoată,
Ci pier cândva dintr-o nimica toată.
Că, vezi, aşa-i norocul: se-nvârte ca o roată!

Rezumat extins la fabula Leul şi Tăunul de La Fontaine

Fabula „Leul şi Tăunul” de La Fontaine este o poveste despre putere, curaj și inteligență. Leul, regele junglei, se confruntă cu un taur puternic și furios, numit Tăunul. Leul îi spune vulpii că se teme că nu va reuși să-l învingă, iar vulpea îi sugerează să-și folosească inteligența pentru a-l învinge pe Tăunul. Leul decide să-i provoace pe Tăun și pe toți ceilalți animale din junglă să facă o cursă de-alergare, promițând că va face rege pe cel care va fi primul la linia de sosire.

Tăunul, convins de propria sa putere, acceptă provocarea și pornesc într-o cursă. Dar, Leul își dă seama că Tăunul nu poate alerga mult timp la fel de repede și își păstrează energiile pentru final. Astfel, Leul își folosește inteligența și își administrează propriul ritm de alergare pentru a-și păstra energia și a-l învinge pe Tăunul în ultimele câteva metri, când Tăunul a început să obosescă. Leul este declarat câștigător și își păstrează tronul, iar Tăunul este umilit în fața tuturor animalelor din junglă.

Morala fabulei este că puterea și inteligența pot fi la fel de importante în obținerea succesului, iar cel care își folosește cuțitul și mintea are șansa de a învinge cel mai puternic dintre adversari.