Leul şi ţânţarul de Ivan Krâlov

Un fapt interesant despre fabula „Leul și țânțarul” este că aceasta a fost una dintre ultimele lucrări publicate de Ivan Krâlov înainte de moartea sa. Fabula a fost publicată în 1841, la doi ani înainte ca autorul să își încheie cariera literară și să se retragă la moșia sa.

De-a lungul timpului, fabula a fost adaptată în diferite forme, inclusiv într-un film de animație sovietic din 1959 și într-o versiune pentru copii intitulată „Leul și țânțarul” în 1976.

În plus, această fabulă este apreciată pentru mesajul său puternic despre puterea inteligenței și a gândirii critice, indiferent de dimensiunea sau statutul social, și a devenit unul dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Ivan Krâlov.

În concluzie, fabula „Leul și țânțarul” este o poveste cu o morală importantă despre puterea inteligenței și a gândirii critice, indiferent de dimensiunea sau statutul social. Aceasta poate fi o lecție valoroasă pentru copii și adulți și poate ajuta la promovarea unei atitudini pozitive și a unei stări mentale sănătoase în societate.

---

Leul nu băga în samă cât de puţin pe ţânţar,
Deci s-a mâniat ţânţarul, nemaiputând suferi,
Hotărî să-i dea răzbel măcar de ar şi pieri;
Şi fiind însuşi ostaşul şi tot el şi trâmbiţar,
Bâzâieşte cât ce poate, cheamă pe duşman la luptă;
Leul face haz şi râde; ţânţarul mai rău se-ncruntă,
Şi când pe la ochi îi ţipă, când la urechi, când la spate,
Căutând loc să-l rănească şi timp mai îndemănat.

Şi apoi ne-ncetat,
Ca vulturul se repede şi înfige cât ce poate
Pliscul său în nări la leu.
Leul răsare, răcneşte, răsucind coada mereu,
Dar ţânţarul nici ca cum de leu nu se îngrozeşte,
Bea a vrăjmaşului sânge cu gust, şi se fuduleşte.
Leul scutură cu capul, şi a sa coamă clătea,
Iar ţânţarul, ca un erou, de pe nas nici se clintea,
Şi ca să-l mai necăjească în ureche i-au intrat,
Ş-acolo cântând dulce în sfârc pliscul şi-au băgat,
Încât leul
Însuşi cu a sale gheare capul său îşi drepăna,
Şi de durere groaznic răcnind,
Cu dinţii pământul scurma,
Iar fiarele de pe munţi priveau şi se bucurau…

Deci leul de-a sa ruşine fuge cât poate mai iute,
Înapoi făr’ să se uite,
Ca când îl gonea potopul, trăsnetele, sau pojarul.
Dar cine atuncea numai n-avea grijă cât de mică?
Ţânţarul.
Aşa leul, zbuciumat, cu nările sângerate,
De tot au ostenit,
Pe pământ s-au trântit,
Şi eternă pace de la ţânţar au cerut,
Cu tocmelile ce ţânţarul au vrut;
Care după ce i-au supt sângele ne-ndurat,
Şi ca un alt Ahil după ce l-au biruit,
Apoi şi ca un alt Omir însuşi el şi-au preamărit
Prin codri a sa putere
Şi a leului cădere.

De cel bicisnic nu râde, pe cel slab nu asupri,
Căci Dumnezeu făr’ de milă celor mândri răzbunează,
Apoi pe a ta putere foarte nu te bizui,
Ca când de nime nu-ţi pasă,
Căci vezi leul ce păţeşte în pilda ce ţi-am spus eu,
Şi cât de amar ţânţarul pedepsi pe mândrul leu.

Rezumat extins la fabula Leul şi ţânţarul de Ivan Krâlov

Fabula „Leul și țânțarul” scrisă de Ivan Krâlov este o poveste cu o morală puternică despre puterea inteligenței și a gândirii critice, indiferent de dimensiunea sau statutul social.

În fabulă, un țânțar zboară în jurul capului unui leu și își face loc în urechea leului, unde începe să îl zgomotească și să îl deranjeze. Leul încearcă să scape de țânțar prin mișcări rapide ale capului, dar nu reușește să îl alunge. În cele din urmă, țânțarul îi sugerează leului să își acopere urechea cu labele, ceea ce îl ajută pe leu să scape de țânțar și să se simtă confortabil din nou.

Moralitatea fabulei este că puterea inteligenței și a gândirii critice poate fi la fel de importantă ca și puterea fizică sau socială. Deși leul era mult mai mare și mai puternic decât țânțarul, el nu a putut scăpa de zgomotul enervant până când țânțarul nu a venit cu soluția inteligentă de a-și acoperi urechea.

Fabula subliniază importanța de a gândi critic și de a căuta soluții inteligente în fața problemelor, indiferent de cât de mici sau mari suntem. În același timp, fabula ne învață că nu trebuie să subestimăm puterea gândirii critice și a soluțiilor inteligente, indiferent de cine le sugerează.

În general, fabula „Leul și țânțarul” ne învață să apreciem și să folosim puterea inteligenței și a gândirii critice în viața noastră. Aceasta poate fi o lecție valoroasă pentru copii și adulți și poate ajuta la promovarea unei atitudini pozitive și a unei stări mentale sănătoase în societate.

Un fapt interesant despre această fabulă este că a fost adaptată într-un film de animație sovietic intitulat „Leul și țânțarul” în anul 1959. Filmul, regizat de Aleksandr Petrov, a fost apreciat pentru animația sa frumoasă și pentru adaptarea fidelă a fabulei.