Lelea vitează de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Lelea vitează” este că ea a fost inclusă în colecția de poezii intitulată „Poezii populare ale românilor” publicată de Vasile Alecsandri în anul 1852. Această colecție a fost una dintre primele încercări de a aduna și de a publica poezii populare românești, iar această poezie a fost inclusă în secțiunea „Poezii populare noi”.

De asemenea, poezia „Lelea vitează” a fost adaptată într-un cântec popular, intitulat „Lelea vitează, lelea”, care a devenit foarte popular în rândul poporului român. Această adaptare a contribuit la popularitatea poeziei și a transformat-o într-o operă culturală și artistică care a ajuns să fie cunoscută de mulți oameni.

Un alt aspect interesant al acestei poezii este că a fost inspirată de natura înconjurătoare și de peisajul din regiunea Moldovei, locul de naștere al poetului. Această poezie ilustrează frumusețea naturii și a fost scrisă ca o celebrare a naturii și a vieții.

De asemenea, poezia „Lelea vitează” a fost recitată și citită în cadrul multor evenimente culturale din România și din alte țări, devenind un simbol al valorilor tradiționale și al frumuseții naturii. Ea a rămas una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Vasile Alecsandri și a fost prezentă în manualele școlare pentru mulți ani.

---

Frunză verde pălămidă,
Plină-i ţara de omidă,
De omidă ungurească
Şi de gârgără săsească!
Măi copii, copii români,
De-aveţi suflet, de-aveţi mâini,
Hai cu lelea la plivit,
La plivit, la curăţit;
Cine are flintă grea
Puie şapte gloanţe-n ea;
Cine are topor mare
Scoată-mi-l la foc de soare;
Cine are bardă mică
Facă-i buza subţirică,
Când s-a repezi prin gloate
Să dea sărut de moarte.
Eu n-am flintă, n-am secure,
Nici am ghioagă din pădure,
Dar câţi dinţi eu am în gură
Îs făcuţi pe muşcătură;
Câte degete am la mâini
Îs tot leaturi de păgâni!

Rezumat extins la poezia Lelea vitează de Vasile Alecsandri

„Lelea vitează” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului XIX. Poezia explorează tema timpului și a trecerii sale, ilustrând schimbările care au loc în viața unui individ.

În prima strofă, poetul descrie o lelea care este surprinsă într-o vânătoare, sugestiv numită „vitează”. Aceasta este înconjurată de plante care îi străjuiesc calea, dar ea își continuă călătoria rapidă, sugerând forța și hotărârea sa.

În a doua strofă, poetul face o paralelă între lele și oameni, subliniind faptul că și oamenii sunt într-o cursă contra timpului. El sugerează că, la fel ca lelea, oamenii trebuie să își urmeze drumul și să își urmeze visurile, chiar dacă întâmpină obstacole.

În a treia strofă, poetul adaugă o notă filosofică, sugerând că timpul este inamicul nostru și că trebuie să învățăm să îl înfruntăm cu curaj și hotărâre. El subliniază că oamenii trebuie să trăiască fiecare moment din viață cu intensitate și să își asume riscuri pentru a-și atinge scopurile.

În ansamblu, „Lelea vitează” este o poezie care celebrează hotărârea și forța de voință și sugerează că, în ciuda obstacolelor și a trecerii timpului, oamenii trebuie să își urmeze visurile și să își trăiască viața la maximum. Această poezie a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Vasile Alecsandri și a fost recitată și citită în cadrul multor evenimente culturale.