Legenda rândunelei de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Legenda rândunelei” de George Coşbuc este că aceasta a fost adaptată ca un spectacol de teatru pentru copii de regizorul și actorul român Ion Lucian, în anul 1965. Spectacolul, intitulat „Povestea Rândunelelor”, a fost jucat timp de mulți ani și a devenit popular printre copiii din România. De asemenea, poezia „Legenda rândunelei” a fost inclusă în manualele școlare pentru copii din România și este considerată una dintre cele mai importante lucrări lirice ale lui George Coşbuc.

Din zori, de cum s-aprind,
Tot cântă rândunica
Sub streşini ciripind
Era şi fată mare
Şi mândră de-a cătare
Şi-apoi, pe lângă toate,
Şi fată de-mpărat.
Uşor se duce nume
De-un lucru bun în lume,
Dar mai uşor de-un lucru
Frumos cu-adevărat.
Şi-n toată lumea vestea
I-a mers, cum merg de-acestea
Când trec din gură-n gură
Grăbit din sat în sat.
 
Dă roate şoimu-n zbor
Şi ţipă rândunica
Şi n-află ajutor.
Cum vin în şir cocorii,
Venit-au peţitorii:
Ieşea din casă unul,
Iar celălalt intra.
Şi ea şi-a plâns durerea:
O, dă-mă cui ţi-e vrerea,
Măicuţo, dar străină
Departe nu mă da!
Şi-n ciuda bietei fete,
Ea, vitrega, o dete
Străinilor de-acolo,
Veniţi de undeva.
 
Cad fulgi pe câmpul gol
Şi plânge-o rândunică
Pierdută dintr-un stol
Pe-un larg adânc al mării
Spre-adâncul larg al zării
Se duc corăbii multe
Cu fata de-mpărat.
De-amar ea nu mai poate:
Inelul scump şi-l scoate,
Din deget, şi-l aruncă
În marea ce-o străbat.
Atunci, să ştii tu bine,
Voi mai vorbi cu tine,
Când mi-or găsi inelul.
Iar mirele-a îngheţat.
 
La cuib venind acum,
Sfărmat găsi ea cuibul
Iar puii morţi în drum
Ea blândă se supune
Şi face tot cum spune
Bărbatul ei, şi-n toate
Nu-i dă nici un cuvânt
De plângere; nu-şi frânge
Nici mâinile, nu plânge,
Ci rabdă datul sorţii.
Dar, tare-n jurământ,
E mută a ei gură:
Nici dragoste, nici ură
N-arată, ci rămâne
De-a pururi un mormânt.
 
Prin pomi sunt laţuri mii.
Prin aer zboară şoimii,
La cuib pândesc copii
Şi iată! azi răsună
De multă voie bună
Palatul tot; cu vuiet
La rege robii vin.
Un peşte-au prins în mare
Şi-n el, în bună stare,
Inelul scump al doamnei.
I-l dau, de sânge plin!
Stăpânul îl priveşte
Şi vesel se porneşte
La doamnă-sa să-i spună,
Scăpat de-atâta chin.
 
Aripile i-au frânt,
Se zbate-acum de moarte
În ţărnă, pe pământ
De-acum tu nu mai plânge!
Şi-n braţe el o strânge.
Cu mâna cea purtată
Prin sânge pe inel,
Bărbia el i-o prinde:
Dar braţele-şi întinde
Cu ţipet doamna-n aer,
Uitându-se la el.
 
Iar braţele-i deodată
În vânt încep să bată,
Mişcări părând de aripi
Cu umblet uşurel.
 
Şi s-a nălţat în vânt
Deodată rândunica!
E negru-al ei vestmânt,
Că-n negru se purtase
De când se măritase!
De-atunci ea vesel zboară
Pe dealuri şi pe lunci
Şi-ntruna ciripeşte
Şi-ntruna povesteşte
Tot ce-a tăcut o viaţă
De jale şi de munci.
Şi cum fu dezmierdată
De-o mână-nsângerată,
E gâtul rândunelei
Ca sângele de-atunci.

Rezumat extins la poezia Legenda rândunelei de George Coşbuc

Poezia „Legenda rândunelei” de George Coşbuc este o lucrare lirică care spune povestea unei rândunele care zboară dincolo de ocean pentru a-și salva mama bolnavă. Prin intermediul poeziei, Coşbuc ilustrează curajul, determinarea și dragostea filială a rândunelei.

În prima strofă, poetul descrie peisajul natural în care trăiește rânduneaua și îi sugerează cititorului că ea este o creatură fragilă și neputincioasă. Cu toate acestea, rânduneaua nu este doar un simplu păsărar, ci un simbol al iubirii și al speranței.

În a doua strofă, rânduneaua află că mama sa este bolnavă și că nu poate zbura înapoi acasă pentru a o ajuta. Cu toate acestea, ea refuză să accepte această situație și hotărăște să își găsească propriul drum spre a-și salva mama.

În strofa a treia, rânduneaua se îndreaptă spre ocean, dispusă să își ia viața în propriile aripi și să zboare spre necunoscut. Acest act de curaj și devoțiune ilustrează puterea și perseverența rândunelei.

În ultima strofă, poetul concluzionează povestea prin sugerarea că rânduneaua a reușit să își salveze mama și să se întoarcă acasă cu o inimă plină de bucurie. În acest fel, poezia sugerează că dragostea și determinarea pot învinge orice obstacol și că curajul poate însemna diferența dintre viață și moarte.

În general, poezia „Legenda rândunelei” de George Coşbuc este o operă lirică emoționantă și plină de semnificație, care ilustrează importanța dragostei și a curajului în viață.