Un fapt interesant despre poezia „Legenda” de Lucian Blaga este că aceasta este o parte a ciclului său de poezii filozofice și existențiale. Blaga a fost cunoscut pentru abordarea sa profundă și introspectivă a temelor legate de existența umană și relația individului cu universul. „Legenda” este o poezie care explorează subiecte precum misterul vieții, căutarea sensului și conexiunea cu transcendentalul. Această poezie reprezintă o ilustrare a modului în care Blaga a folosit limbajul poetic pentru a exprima gânduri și sentimente complexe legate de existența umană și univers.
Strălucitoare-n poarta raiului
stă Eva.
Privea cum ranele amurgului se vindecau pe boltă
și visătoare
mușca din mărul,
ce i l-a-ntins ispita șarpelui.
Fără de veste
un sâmbure i-ajunse între dinți din fructul blestemat.
Pe gânduri dusă Eva îl suflă în vânt,
iar sâmburele se pierdu-n țărână, unde încolți.
Un măr crescu acolo – și alții îl urmară
prin lungul șir de veacuri.
Și trunchiul aspru și vânjos al unuia dintre ei
a fost acela,
din care fariseii meșteri ciopliră crucea lui Isus.
Oh sâmburele negru aruncat în vânt
de dinții albi ai Evei.
Rezumat extins la poezia Legenda de Lucian Blaga
Poezia „Legenda” de Lucian Blaga este o operă profundă și filozofică care explorează teme legate de misterul vieții, căutarea sensului și conexiunea cu divinul. Iată un rezumat extins al acestei poezii:
Această poezie începe cu evocarea unei legende vechi, care spune că zeii au creat oamenii dintr-un bob de grâu. Această imagine mitologică sugerează că oamenii au o origine divină și că există o legătură profundă între umanitate și divinitate.
Blaga explorează tema misterului vieții și a existenței umane. El sugerează că viața este ca un „joc divin” și că oamenii sunt actori într-un teatru cosmic. Întrebarea „Cine suntem?” este pusă în discuție, iar autorul subliniază că răspunsul la această întrebare este un mister profund.
Poezia sugerează că oamenii caută să înțeleagă sensul vieții și căută conexiunea cu divinul. Blaga vorbește despre cum „umbra-i cândva e foc” și cum oamenii sunt în căutarea unei lumină mai mari, a unei înțelegeri mai profunde a lumii și a lor înșiși.
Autorul subliniază că căutarea sensului vieții este o călătorie continuă și că misterul rămâne nerezolvat. Cu toate acestea, el sugerează că această căutare este esențială pentru evoluția și dezvoltarea umanității.
În final, Blaga reafirmă legătura profundă dintre oameni și divinitate și sugerează că fiecare individ poartă în sine o „legendă” personală, o poveste care îi definește existența și căutarea sa de sens.
Poezia „Legenda” de Lucian Blaga este astfel o meditație profundă asupra misterului vieții, a căutării sensului și a relației umane cu divinul. Autorul folosește un limbaj poetic bogat și imagini puternice pentru a exprima complexitatea și profunzimea acestor teme filozofice, oferind cititorilor oportunitatea de a reflecta asupra propriei lor căutări a sensului și a conexiunii lor cu universul. Este o operă emblematică a poetului român, reprezentând contribuția sa semnificativă la literatura filozofică și poetică.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
