La poeţii români de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „La poeții români” de Vasile Alecsandri este că ea a fost scrisă în timpul unei perioade de intensificare a mișcării naționale românești, ceea ce explică în parte pasiunea și sentimentul de mândrie națională pe care poezia îl transmite.

De asemenea, poezia a fost publicată pentru prima dată în 1850, în cadrul unei antologii numită „Flori alese din grădina poeților români”. Antologia a fost unul dintre primele eforturi de a aduna poezia românească într-un singur volum, evidențiind astfel importanța literaturii naționale și a poeziei în particular.

În plus, poezia „La poeții români” a avut o influență semnificativă asupra altor poeți și scriitori din perioada sa, inspirând multe alte scrieri și reflectând ideile și idealurile mișcării naționale românești.

---

Precum în vară dulci păsărele
Sosesc voios
Şi pe un arbor cuprins de ele
Cântă frumos;
 
Veniţi aice cu-a voastre lire
Voi ce aveţi
Pe frunte raze de nemurire
O! juni poeţi!
 
Voi, care-n focul ce vă străbate
Visaţi cu dor
Glorii, plăcere şi libertate
Şi dulce-amor!
 
Veniţi s-aduceţi o închinare
De nobili fii
Celor ce ţării au dat salvare
În vijelii.
 
Cântaţi trecutul ce se mândreşte
De-ai săi eroi,
Ş-a cărui rază se răspândeşte
Lin peste noi.
 
Cântaţi Unirea, fala străbună
Cu glas sonor,
Căci poezia adânc răsună
Între popor!
 
Cântaţi căci lumea trece, dispare,
Visele per,
Însă-a juniei dalbă cântare
Zboară la cer,
 
Ş-acolo merge de se uneşte
Cu sfântul cor
Ce în lumină cântă, slăveşte
Pe creator…
 
Când mâna morţii rece s-apasă
Pe-al vieţii fir,
Dulce-i cântarea ce-n inimi lasă
Un suvenir!

Rezumat extins la poezia La poeţii români de Vasile Alecsandri

„La poeţii români” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, unul dintre cei mai importanți poeți și dramaturgi români din secolul al XIX-lea. Poezia se concentrează asupra naturii și a valorii poeziei, precum și asupra rolului pe care îl joacă poeții români în cultura și literatura națională.

Poezia începe cu o descriere a poeziei ca fiind o artă divină, care vine din sufletul omului și este capabilă să transmită adevărul și frumusețea. Alecsandri compară poezia cu un cadou prețios de la Dumnezeu și o privește ca fiind o sursă de inspirație și de mângâiere pentru sufletele noastre.

Poezia continuă cu o referire la poeții români, sugerând că aceștia sunt păstrătorii și continuatorii unei tradiții literare valoroase. Alecsandri îi descrie pe acești poeți ca fiind maeștri ai cuvântului, care au transformat limba română într-o limbă nobilă și expresivă.

Cu toate acestea, poezia se concentrează și asupra rolului critic al poeziei și al poeților, sugerând că aceștia trebuie să fie critici și să ofere o perspectivă liberă și neîngrădită asupra lumii din jurul lor. Alecsandri subliniază faptul că poezia trebuie să fie relevantă și actuală și să reflecte problemele și aspirațiile contemporanilor noștri.

În final, poezia se încheie cu o pledoarie pentru importanța poeziei și a poeților în viața noastră, sugerând că aceștia joacă un rol crucial în cultivarea frumuseții, adevărului și a înțelepciunii în lumea noastră.

Poezia „La poeţii români” de Vasile Alecsandri este o meditație profundă asupra naturii și valorii poeziei, precum și asupra rolului pe care îl joacă poeții români în cultura și literatura națională. În ciuda faptului că a fost scrisă în secolul al XIX-lea, poezia rămâne relevantă și actuală și sugerează că poezia și poeții rămân o sursă importantă de inspirație și de mângâiere pentru oamenii din întreaga lume.