La paşti de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „La Paști” de George Coșbuc este că aceasta a fost influențată de tradițiile și obiceiurile populare românești legate de sărbătoarea de Paște, pe care poetul le-a studiat și le-a înțeles profund în timpul călătoriilor sale prin diferite regiuni ale țării.

De asemenea, poezia „La Paști” a fost considerată o expresie a patriotismului românesc și a valorilor naționale, care erau promovate de autor în epoca sa. George Coșbuc era un susținător fervent al unității și solidarității naționale, iar această poezie a fost o manifestare a acestor idealuri, evidențiind importanța tradițiilor și obiceiurilor populare în dezvoltarea și consolidarea identității și valorilor naționale.

De-a lungul timpului, poezia „La Paști” a devenit un simbol al culturii românești și un element important al patrimoniului cultural al țării. Ea a fost citită și interpretată de multe ori în cadrul diferitelor manifestări culturale și artistice, fiind apreciată pentru frumusețea ei poetică, dar și pentru mesajul său puternic și actual despre importanța tradițiilor și valorilor naționale în societatea contemporană.

---

Prin pomi e ciripit şi cânt,
Văzduhu-i plin de-un roşu soare,
Şi sălciile-n albă floare
E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.
 
Şi cât e de frumos în sat!
Creştinii vin tăcuţi din vale
Şi doi de se-ntâlnesc în cale
Îşi zic: Hristos a înviat!
Şi râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.
 
Şi-un vânt de-abia clătinător
Şopteşte din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Şi pomii frunţile-şi scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară.
 
E linişte. Şi din altar
Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n văi străbate
Şi clopotele cântă rar:
Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
Cum râd a drag şi plâng a jale!
 
Biserica, pe deal mai sus,
E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-acelaşi gând, din cer adus:
În fapta noastră ne e soarta
Şi viaţa este tot, nu moartea.
 
Pe deal se suie-ncetişor
Neveste tinere şi fete,
Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;
Şi-ncet, în urma tuturor,
Vezi şovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.
 
Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu ştiu că şi-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă
Sunt Paştele! Nu plânge, mamă!

Rezumat extins la poezia La paşti de George Coşbuc

Poezia „La Paşti” de George Coșbuc este o creație poetică care explorează tradițiile și obiceiurile populare românești legate de sărbătoarea de Paște. Autorul oferă o descriere detaliată a acestor obiceiuri și a semnificației lor religioase și culturale, sugerând importanța lor pentru identitatea și valorile românești.

Poezia începe cu o descriere a atmosferei de sărbătoare, cu oameni îmbrăcați în haine frumoase și buchete de flori proaspăt culese în mâini. Autorul subliniază bucuria și entuziasmul oamenilor de a sărbători acest moment important al anului, sugerând că aceasta este o tradiție străveche care aduce comunitatea împreună și celebrează viața și renașterea.

Coșbuc descrie apoi detaliat tradițiile de Paște, inclusiv binecuvântarea ouălor roșii și cumpărarea de cozonaci și droburi. Autorul subliniază semnificația religioasă a acestor obiceiuri, sugerând că ele simbolizează moartea și învierea lui Isus Hristos și aduc speranța și binecuvântarea asupra comunității.

Poezia „La Paşti” este o creație poetică plină de culoare și viață, care transmite entuziasmul și bucuria sărbătorii de Paște în cultura românească. Autorul subliniază importanța tradițiilor și a valorilor culturale pentru identitatea și unitatea națională, sugerând că acestea reprezintă un fundament al societății și al încrederii între oameni.

Această poezie a fost publicată în 1895, într-o perioadă în care George Coșbuc era deja unul dintre cei mai importanți poeți români ai vremii sale. Ea a fost inclusă în multe manuale școlare și antologii literare, fiind considerată o operă emblematică a culturii și tradițiilor românești.