La Palestro de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „La Palestro” de Vasile Alecsandri este legat de contextul istoric și cultural în care a fost scrisă. În secolul al XIX-lea, principatele Române se aflau sub dominația Imperiului Otoman, iar lupta pentru unificarea și independența lor era un subiect de mare importanță pentru intelectualii și liderii politici români.

Poezia lui Alecsandri a fost scrisă la scurt timp după bătălia de la Palestro din mai 1859, una dintre cele mai importante confruntări din timpul războiului de independență al principatelor române. În această bătălie, armata română a reușit să înfrângă trupele turcești și să recucerească controlul asupra orașului Palestro, ceea ce a fost un moment important în lupta pentru independență.

Poezia lui Alecsandri a devenit rapid un simbol al luptei pentru libertatea națională și a fost citită și recitată cu entuziasm în rândurile intelectualilor și ale populației largi din principatele române. Mesajul poeziei, care subliniază sacrificiul și durerea implicate în lupta pentru libertate și independență, precum și faptul că războiul poate aduce pierderi atât materiale, cât și umane și emoționale, a resonat puternic în acea perioadă.

De asemenea, poezia „La Palestro” a fost apreciată și pentru talentul literar al lui Alecsandri, care a reușit să creeze o poveste captivantă și emotivă, cu personaje puternice și o atmosferă intensă de luptă și dragoste.

---

Pe deal, la Palestre, vitejii Zuavi,
Bersalierii sprinteni, Vânătorii bravi.
 
In oastea germană s-aruncă împreună
Şi cu al lor sânge sting focul ce tună.
 
Dar cine-i mai aprig, mai brav luptător?
E Regele însuşi, eroul Victor!
 
Cu calul său falnic, cu lunga sa pală
De trei ori în duşmani dă singur năvală!
 
Calu-i ud de sânge până la genunchi,
Pala-i roş văpsită până la mănunchi!
 
*
 
Devale-n capela Madonei slăvite
O mamă duioasă cu haine cernite
 
Se-nchină şi-nvaţă copilul ei blând
In zgomotul luptei să zică rugând:
 
„O! Santa Madona! tu l-al cărei nume
Dulcea mângâiere se coboară în lume!
 
Aduc la picioare-ţi cu-adâncă uimire
Inima-mi curată, plină de iubire,
 
Ca o floare vie, ca o floare nouă
Care îţi închină şi parfum şi rouă.
 
Ascultă-o, Madonă, ruga mea duioasă
Pentru a mea ţară atât de frumoasă!
 
Pentru omenirea ce plânge-n durere
Şi pentru-a Veneţii liberă-nviere.
 
Dă patriei mele glorie, mărire,
Pe duşmanii noştri scoate-i din orbire,
 
Şi mie-mi dă braţe ca să pot combate
Cu cei mari de-a valma pentru libertate!”
 
*
 
Pe câmpul de moarte, pe câmp de onor
Regele înalţă steag învingător.
 
Zuavi împrejuru-i cu glas triumfal
Pe rege-l proclamă al lor Caporal!
 
Şi copilul strigă cu suflet de om!
„Să trăieşti o! Victor, Rege-galantom!”

Rezumat extins la poezia La Palestro de Vasile Alecsandri

Poezia „La Palestro” de Vasile Alecsandri este o baladă istorică care evocă evenimentele războiului din 1859, în care principatele Române au obținut unirea și independența față de Imperiul Otoman.

Poezia începe prin prezentarea peisajului de război, cu soldații români și turci care se pregătesc de luptă. În acest context, apare personajul principal al poeziei, un tânăr soldat român numit Ion, care este hotărât să lupte pentru libertatea țării sale.

În continuare, poezia descrie lupta de la Palestro, în care soldații români se confruntă cu trupele turcești într-o luptă crâncenă. În mijlocul luptei, Ion se îndrăgostește de o frumoasă femeie turcă, care îl ajută să scape din luptă și îl salvează de la moarte.

În final, poezia se încheie tragic, cu Ion care își dă seama că a pierdut totul în această luptă, inclusiv dragostea sa pentru femeia turcă. Poezia sugerează că războiul și lupta pentru libertatea națională pot avea consecințe dureroase, iar pierderea vieții și a dragostei poate fi o preț prea mare pentru a plăti.

În concluzie, poezia „La Palestro” de Vasile Alecsandri este o baladă istorică care prezintă evenimentele războiului din 1859 și lupta pentru independența și unificarea principatelor române. Poezia subliniază sacrificiul și durerea implicate în lupta pentru libertate și independență, precum și faptul că războiul poate aduce pierderi atât materiale, cât și umane și emoționale.