La nunta ta de Adrian Păunescu

Poezia „La nunta ta” de Adrian Păunescu a fost scrisă în anul 1976, în perioada comunistă din România, când cenzura era la fel de strictă ca și în alte țări din blocul comunist. Deși poezia nu conținea critici directe la adresa regimului comunist, ea a fost considerată inacceptabilă din punct de vedere ideologic și moral, datorită descrierii sale romantice a căsătoriei și a iubirii.

Cu toate acestea, poezia a circulat subteran în rândul oamenilor care împărtășeau aceleași idei despre dragoste și căsătorie, și a devenit un simbol al opoziției la regimul comunist și a valorilor sale opresive.

După Revoluția din 1989, poezia „La nunta ta” a fost republicată și a devenit una dintre cele mai cunoscute creații ale lui Adrian Păunescu. Aceasta a fost considerată o mărturie a libertății și a expresiei libere, într-o perioadă în care artiștii și intelectualii erau supuși restricțiilor și persecuțiilor regimului comunist.

---

Eu vin la nunta ta, iubito,
Şi nu voiesc nimic să-ţi cer,
Dar roagă-ţi naşii să mă lase
Să-ţi cânt la nuntă leru-i ler.

Colindător fără de casă,
Colindător fără noroc,
Un strop de vin şi-un strop de pâine,
Îţi cânt şi-apoi o iau din loc.

Dreptul să colind îl cer,
Dalbe flori şi leru-i ler,
Pentru ea, doar pentru ea,
Măritata mea!

Am drum în faţă şi în urmă,
Din când în când, mai mor prin munţi,
Dar am venit să-ţi cânt colindul
Preafericitei tale nunţi.

Pot să-l rostesc şi din picioare,
Nu am pretenţii de mesean,
Un strop de vin şi-un strop de pâine
Şi-am să-ţi colind nepământean.

Iubita mea vândută lumii,
Nimic n-aş mai putea să sper,
Că florile nu mai sunt dalbe
Şi leru-i nu mai este ler.

Dar eu colind bătut de lacrimi,
Colind şi voi mai colinda
La toate nunţile dïn lume,
Afară, doar, de nunta mea.

Rezumat extins la poezia La nunta ta de Adrian Păunescu

Poezia „La nunta ta” scrisă de Adrian Păunescu este o meditație poetică asupra dragostei și a căsătoriei, inspirată din experiența personală a autorului la nunta unei persoane dragi.

Poezia începe prin a descrie atmosfera plină de bucurie și de sărbătoare de la nunta persoanei iubite. Păunescu își exprimă admirația față de frumusețea și eleganța miresei, dar și față de emoțiile puternice pe care le resimte aceasta în ziua nunții.

De-a lungul poemului, autorul reflectă asupra semnificației căsătoriei și a importanței acesteia în viața oamenilor. El afirmă că nunta reprezintă momentul în care două persoane aleg să își unească destinele și să se împartășească bucuriile și necazurile vieții împreună.

În același timp, Păunescu recunoaște și dificultățile și provocările pe care le poate aduce căsătoria. El descrie căsătoria ca fiind o călătorie plină de neprevăzut și de necunoscut, care necesită o bună comunicare și o relație de încredere și de respect reciproc.

În final, autorul își exprimă dorința ca mireasa și mirele să aibă o căsătorie fericită și plină de iubire și să își trăiască viața împreună în armonie și înțelegere. El subliniază importanța dragostei și a loialității într-o căsătorie și își exprimă speranța că toate cuplurile își vor găsi fericirea și împlinirea în viața de cuplu.

Prin această poezie, Adrian Păunescu explorează complexitatea și frumusețea căsătoriei și a dragostei, dar și provocările și dificultățile pe care acestea le pot aduce. El își exprimă dorința de a celebra dragostea și de a încuraja relațiile sănătoase și fericite între oameni. Poezia este o meditație profundă asupra vieții și a iubirii și își propune să inspire și să încurajeze oamenii să își trăiască viața în armonie și înțelegere.