La noi de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „La noi” de Grigore Vieru este că aceasta a fost interzisă de regimul comunist din Republica Moldova în anii ’80, pentru că evoca o identitate națională și o mândrie pentru tradițiile și cultura moldovenească. Poetul a fost supus restricțiilor severe și a fost exilat de mai multe ori, din cauza poeziilor sale care criticau regimul comunist și promovau valorile tradiționale.

Cu toate acestea, poezia „La noi” a devenit un simbol al luptei pentru libertate și pentru identitatea națională, fiind citată și recitată în multe evenimente culturale și proteste din Republica Moldova și din diaspora moldovenească. De asemenea, versurile sale pline de înțelesuri și de simboluri au inspirat și au impresionat oameni din toate colțurile lumii, reușind să ofere o perspectivă profundă asupra frumuseții și valorilor culturii moldovenești.

De altfel, Grigore Vieru este considerat unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii moldovenești, fiind cunoscut pentru poezia sa plină de sensibilitate și de înțelegere a naturii umane și a valorilor autentice. El a scris multe poezii care au devenit simboluri ale luptei pentru libertate și pentru demnitatea umană, fiind apreciat și respectat de oameni din toate generațiile și din toate colțurile lumii.

---

Lui Andrei Galben

E pace, da! Ci nu ştiu
Cât va luci-n fereastră,
De-aceea-s trist, când, Doamne,
Mă uit la spada noastră;
Când văd crescând pe dânsa
Rugina, muşchiul verde,
Osânza trădătoare
Cea care ne va pierde!
În dreptul nume-al Ţării
Mă mut din asta bahnă,
Dar şi în El e numai
Pustiu şi frig, şi mahnă.
Unde să fugi când, Doamne,
Chiar numele Tău mare
E strâmt pentru atâta
Durere şi-ntristare?
E pace, da! Ci nu ştiu
De e şi pacea noastră
Când numai nenorocul
Ne bate în fereastră!

---

Preasfinţitului
Casian Gălăţeanu

Îmi întind braţele
Spre tine, Doamne,
Şi mă ating
De faţa Patriei mele.
Doamne care mă-nveţi
Numai lucruri frumoase
Şi zici: „Nu mânia
Dobitocul din om
Că va trebui să te lupţi
Cu doi deodată.”

---

Preacucernicului părinte
Constantin Galeriu

Părinte,
Eu nu ştiu dacă viaţa
M-a îndrăgit.
Şi nu ştiu dacă moartea
Mă urăşte.
Dar caldă –
Asta o ştiu –
Va trebui să fie crucea
Pe care ochii voi închide.
Caldă, Părinte, de sângele meu.
Binecuvântează-mă.

Rezumat extins la poezia La noi de Grigore Vieru

„La noi” este o poezie a poetului Grigore Vieru, publicată în 1968, care exprimă dragostea și mândria pentru satul și cultura tradițională moldovenească.

În poezie, autorul descrie satul moldovenesc ca fiind o lume aparte, plină de culoare și de viață. El evocă imaginea caselor de lut și de paie, a grădinilor și a livezilor, a animalelor și a oamenilor care trăiesc împreună în armonie și respect reciproc. Autorul sugerează că acest mod de viață tradițional este deosebit de valoros și trebuie să fie apreciat și protejat.

Poezia este un omagiu adus tradițiilor și valorilor moldovenești, exprimând dragostea și mândria pentru limba și cultura moldovenească. Autorul subliniază importanța păstrării acestei culturi și a transmiterii ei mai departe, de la o generație la alta.

În finalul poeziei, autorul afirmă că „la noi” este mai mult decât o simplă locație geografică, ci reprezintă o lume de frumusețe și de iubire, plină de tradiții și de valori autentice. El sugerează că fiecare din noi poate contribui la păstrarea și transmiterea acestor valori, prin respectul față de tradițiile și obiceiurile noastre și prin iubirea și dedicarea față de țara noastră.

„La noi” este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Grigore Vieru, fiind inclusă în multe antologii de literatură română și fiind adesea studiată în școli și universități. Poezia este un omagiu adus frumuseții și valorilor satului moldovenesc, dar și o evocare a identității și a mândriei naționale.