La mormântul lui Gr. Romalo de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „La mormântul lui Gr. Romalo” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost inspirată de o întâlnire a poetului cu Grigore Romalo în anul 1865, la Iaşi. În acea perioadă, Vasile Alecsandri era implicat activ în mişcarea unionistă şi a cunoscut personal pe Grigore Romalo, care era unul dintre liderii acestei mişcări.

După moartea lui Romalo în 1866, Alecsandri i-a dedicat o serie de poezii, inclusiv „La mormântul lui Gr. Romalo”, ca o modalitate de a-i onora memoria şi de a promova valorile pentru care acesta a luptat. Este interesant de remarcat că această întâlnire a avut loc la mai puțin de un an înainte de moartea lui Romalo și că poetul a fost profund impresionat de personalitatea şi curajul acestuia, ceea ce se reflectă în poezia sa.

Încă o rază care se stinge
Din cerul nostru întunecat!
Inima noastră amar te plânge,
O! dulce frate înstrăinat!
 
Martir iubite a libertăţii,
Tu mori departe de-al tău pământ!
Mori trist pe ţărmul străinătăţii,
Şi noi te ducem l-al tău mormânt!
 
O! dormi în pace pe-aceste maluri,
Îngânat dulce, ca-n vis uşor,
De glasul mării purtat de valuri,
De glasul nostru uimit de dor.
 
O! zbori din lume, zbori fără jale,
Suflete blânde! suflet senin!
Căci noi vom spune patriei tale
Cât ai dorit-o pe ţărm străin!
 
Cât vom fi încă purtaţi prin lume
De valul vieţii, de-al sorţii vânt,
Vom şopti jalnic dragul tău nume
Ca un Adio l-al tău mormânt!

Rezumat extins la poezia La mormântul lui Gr. Romalo de Vasile Alecsandri

Poezia „La mormântul lui Gr. Romalo” scrisă de Vasile Alecsandri este o elegie dedicată memoriei lui Grigore Romalo, un patriot român care a luptat pentru independenţa şi unitatea ţării.

În prima strofă, poetul vorbeşte despre moartea lui Romalo şi despre durerea pe care aceasta a adus-o în inimile tuturor românilor. El descrie cum moartea sa a lăsat un gol imens în sufletele celor care l-au iubit şi l-au admirat.

În a doua strofă, autorul se concentrează asupra personalităţii lui Romalo şi descrie cum acesta a fost un model de virtute şi de curaj pentru toţi românii. El vorbeşte despre cum el a luptat pentru independenţa şi unitatea ţării şi despre cum aceasta îl face să fie o figură importantă în istoria României.

În a treia strofă, poetul exprimă sentimentul de tristeţe şi de doliu faţă de moartea lui Romalo, dar şi recunoştinţa şi admiraţia pentru tot ceea ce acesta a făcut pentru ţară. El vorbeşte despre cum memoria lui Romalo va rămâne vie în sufletele celor care îl iubesc şi îl admiră şi despre cum aceasta va fi un exemplu de curaj şi de devotament pentru generaţiile viitoare.

În final, autorul exprimă sentimentul de durere şi de tristeţe faţă de pierderea lui Romalo, dar şi speranţa că aceasta va fi o sursă de inspiraţie şi de putere pentru români. Poezia se încheie cu un vers care subliniază importanţa istoriei şi a valorilor naţionale, „S-a stins Romalo, dar glasul / Istoriei lui rămâne”.

În general, poezia „La mormântul lui Gr. Romalo” este o elegie dedicată memoriei lui Grigore Romalo şi a luptei sale pentru independenţa şi unitatea ţării. Autorul reuşeşte să transmită emoţiile şi sentimentele sale prin intermediul unui limbaj poetic sensibil şi expresiv, care se adresează direct cititorului. Mesajul poeziei este acela că valorile şi devotamentul faţă de ţară sunt cele mai importante şi că acestea trebuie să fie respectate şi apreciate de toţi românii.