La gura sobei de Vasile Alecsandri

Una dintre caracteristicile interesante ale poeziei „La gura sobei” este modul în care poetul Vasile Alecsandri reușește să transpună sentimentul de confort și liniște specific casei la țară în versuri. Acesta reușește să descrie cu o mare precizie și o mare atenție la detalii modul în care membrii unei familii petrec timpul împreună, la gura sobei, în timp ce afară zăpada și gerul se fac simțite.

De asemenea, poezia a fost foarte populară în rândul cititorilor din epoca sa, datorită stilului său simplu și accesibil. Aceasta a fost considerată o poezie care a reprezentat bine valorile și tradițiile românești, fiind un simbol al vieții la țară și al valorilor familiale.

De-a lungul timpului, poezia „La gura sobei” a devenit un simbol al culturii românești și a fost interpretată și adaptată în diferite moduri, de la teatru și film la muzică și pictură. Aceasta a rămas una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Alecsandri și este încă studiată și apreciată în școli și în lumea culturală românească.

Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte
Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.
Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.
 
Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur;
Iată cai ce fug ca gândul; iată zmei înaripaţi
Care-ascund în mari palaturi mândre fete de-mpăraţi.
 
Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume,
Aducând pe lumea albă feţi-frumoşi cu falnic nume;
Iată-n lacul cel de lapte toate zânele din rai…
Nu departe stă Pepelea, tupilat în ilori de mai.
 
Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă
E Ileana Cosânzeana!… în cosită floarea-i cântă.
Până-n ziuă stau pe gânduri şi la ea privesc uimit,
Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!

Rezumat extins la poezia La gura sobei de Vasile Alecsandri

Poezia „La gura sobei” de Vasile Alecsandri este una dintre cele mai reprezentative poezii ale sale, în care poetul descrie o scenă familială de iarnă la gura sobei, într-o casă de la țară. Poezia începe cu o descriere a vremii reci de afară, unde gerul și zăpada sunt prezente. În contrast cu această imagine rece, poetul introduce o scenă caldă și primitoare în interiorul casei.

Poetul descrie atmosfera confortabilă de acasă, unde familia se adună în jurul focului, încălziți de căldura sobei. El descrie chipul fericit al mamei care își hrănește copiii, iar băiatul stă lângă ea, savurând o pâine caldă și un colac proaspăt copt. Tatăl, un om muncitor, este așezat într-un colț al sobei, gânditor și tăcut. Poezia transmite o imagine a unui mediu rural tradițional, în care familia se bazează pe resursele proprii și pe muncă asiduă pentru a supraviețui în timpul iernii.

Alecsandri a folosit o serie de imagini poetice pentru a ilustra scenele din poezie, precum descrierea flăcării care dansează în sobă, sau a mirosului de fum și pâine proaspătă. De asemenea, poetul a folosit ritmul și rima pentru a crea o melodie dulce și melodioasă, care transmite sentimentul de căldură și intimitate.

Poezia „La gura sobei” este considerată una dintre cele mai frumoase poezii ale literaturii române, fiind o expresie a unei lumi simple și autentice, care este apreciată și astăzi de cititorii din toate generațiile.