La drum de Otilia Cazimir

Un fapt divers interesant despre poezia „La drum” de Otilia Cazimir este că aceasta a fost scrisă în anul 1922, fiind publicată inițial în revista „Lumea copiilor”. De-a lungul timpului, poezia a devenit foarte populară printre copii, fiind inclusă în manualele școlare și devenind una dintre cele mai cunoscute poezii pentru copii din literatura română. De asemenea, poezia a fost interpretată și de câțiva muzicieni, precum Grigore Leșe și Elena Gheorghe, care au realizat versiuni muzicale ale acesteia.

---

Moş Crăciun, la urcuş,
S-a pornit cu sacu-n spate.
Drumu-i rău, şi-i lunecuş,

Lung se uită îndărăt,
Scuturându-şi barba rară
De omăt,
Şi oftează sub povară:

– Greu tătucă, greu de tine!
Iaca, stau şi mă socot
Dacă nu cumva-i mai bine
Să mă mut mai cătră vară,
Că-s bătrân şi nu mai pot!

Rezumat extins la poezia La drum de Otilia Cazimir

Poezia „La drum” de Otilia Cazimir este o creație literară în care autorul își exprimă bucuria călătoriei și a descoperirii unor locuri noi, dar și melancolia și dorul de locurile natale.

În prima strofă, poetul își exprimă bucuria și nerăbdarea de a pleca la drum și de a descoperi noi locuri și peisaje. El evocă imaginea unei dimineți senine, cu soarele răsărind pe cer și cu păsările cântând, ceea ce sugerează optimismul și entuziasmul său pentru călătorie.

În a doua strofă, autorul își exprimă nostalgia pentru locurile natale, pentru dealurile și câmpurile încărcate cu amintiri și pentru copacii sub care a crescut. El își dorește să se întoarcă acolo, dar simte și bucuria de a călători și de a descoperi alte locuri și oameni.

În a treia strofă, poetul descrie călătoria sa, evidențiind frumusețea și diversitatea peisajelor și obiectivelor turistice întâlnite pe drum, precum „timpul vechi”, „turnurile medievale” sau „munții împăduriți”. În același timp, el se gândește și la cei dragi din locurile natale, la casa părintească și la fericirea pe care o simțea acolo.

În ultima strofă, poetul înțelege că, deși poate călători prin lume, dragostea și nostalgia pentru locurile natale îi rămân totdeauna în suflet. El speră să se întoarcă acolo cândva și să-și regăsească fericirea și bucuria de a fi acasă.

În concluzie, poezia „La drum” de Otilia Cazimir este o creație poetică care exprimă bucuria și emoția călătoriei, dar și nostalgia și dorul pentru locurile natale. Autorul reușește să surprindă cu sensibilitate și delicatețe sentimentele complexe ale omului care călătorește și care își dorește să se întoarcă acasă.