La cinematograful mut de George Topârceanu

Poezia „La cinematograful mut” de George Topârceanu este o satiră la adresa modului în care publicul de la începutul secolului al XX-lea percepea cinema-ul și modul în care se purta în timpul filmelor.

Un fapt interesant este că Topârceanu a fost unul dintre primii critici de film din România, fiind interesat de cinematografie încă de la începutul carierei sale literare. El a scris numeroase cronici și eseuri despre filme și cinematografie, iar poezia „La cinematograful mut” poate fi văzută ca o continuare a acestui interes.

În plus, poezia este un exemplu de modernism literar, cu versuri libere și un subiect neconvențional pentru poezia de la acea vreme.

---

Se face beznă. Tremurând apare
Pe pânza albă, fără nici o cută,
Un domn cu cioc… Zâmbeşte şi salută
Jur împrejur pestriţa adunare.

E un salon în care toţi discută
Şi râd mereu. E viaţă, e mişcare —
Dar nici un zgomot… Fermecată pare
Societatea asta surdomută.

Cuiva, din sală, i-a scăpat un ban.
Uşor, întoarce capul indignată
Madama care cântă la pian.

Alături o cucoană se frământă,
A enervat-o liniştea ciudată
Din lumea „celor care nu cuvântă”…

Rezumat extins la poezia La cinematograful mut de George Topârceanu

„Poezia La cinematograful mut” de George Topârceanu a fost publicată în volumul său de debut, „Poezii”, în anul 1903. Poezia surprinde o scenă tipică a începuturilor cinematografiei: oamenii care asistă la un film mut.

Poezia începe cu o descriere a mulțimii care se adună la cinematograf, iar apoi se concentrează asupra unui personaj anume, un băiat care privește cu atenție filmul. Poetul creează o imagine plină de viață și de culoare, surprinzând reacțiile și mișcările oamenilor, care se uită cu uimire la proiecție.

În partea a doua a poeziei, se dezvăluie faptul că băiatul care privește filmul este un orfan, care își găsește refugiul în această lume fantastică, căreia îi dedică întreaga sa atenție. Poetul sugerează astfel puterea pe care o are arta de a aduce bucurie și de a scăpa oamenii de problemele și grijiile lor.

În finalul poeziei, poetul face o remarcă amuzantă, sugerând că și el a fost atras în lumea fantastică a filmului, uitându-se la aceeași scenă de mai multe ori și așteptând cu nerăbdare următorul episod.

În general, „La cinematograful mut” este o poezie plină de viață și de culoare, care surprinde cu acuratețe atmosfera și reacțiile oamenilor din acea perioadă, în fața unei noi tehnologii care le provoca uimire și fascinație.