La Ceahlau de Alecu Donici

Un fapt divers interesant despre poezia „La Ceahlău” de Alecu Donici este că aceasta a fost scrisă într-un moment în care interesul pentru turismul montan începea să crească în România. Ceahlăul, ca și alte masive montane din țară, începuse să devină o destinație populară pentru turiști și alpiniști, iar poezia a contribuit la promovarea acestei zone și a atras atenția asupra frumuseții și măreției sale.

De-a lungul timpului, poezia „La Ceahlău” a fost inclusă în mai multe antologii de poezie românească și a fost tradusă în diferite limbi străine, fiind astfel cunoscută și apreciată la nivel internațional. De asemenea, poezia a inspirat diferiți artiști și fotografi, care au încercat să capteze frumusețea și măreția masivului Ceahlău prin intermediul operelor lor.

Un alt fapt interesant este că, în 1960, a fost inaugurat primul telescaun din România la stațiunea Durău, situată în apropierea masivului Ceahlău. Telescaunul a oferit turiștilor posibilitatea de a ajunge mai ușor și mai rapid în zona muntoasă și a făcut Ceahlăul și mai accesibil pentru cei care doresc să exploreze frumusețea și măreția sa.

---

Te mai zarii odata, te revazui, gigante,
O, dragul meu Ceahlau!
S-a tale suvenire in inima-mi sapate,
Imi zic ca-s june eu.
Subt ale tale poale sunt si voi fi tot june,
Caci tu nu-mbatranesti,
De mii de ani atata te-nalti ca o minune,
Subt boltele ceresti.
Tu ai vazut in juru-ti popoare felurite,
In lupte furnicand;
Romanul insa singur cu inima fierbinte
Statu te admirand.
El poarta a ta deviza, el vrea sa stea ca tine,
Ca munte neclintit,
Si iata-l ca se-nalta, si iata-l ca devine
A fi in veci unit.
Sunt sigur ca acuma te uiti cu bucurie
La fratii din Carpati,
Bucecii, Caraimanul**, inchinaciune tie
Trimit ca niste frati.
Ei spera ca si tine, ca vreodineaoara
Tot va suna o oara
Ca muntii Romaniei de dansa razletiti
Sa fie toti uniti.

• Anticul Pion, munte din Carpatii Moldovei.
  ** Muntii cei mai inalti din Romania.

Tu stai de cer aproape si poate cateodata
Pe Panaghia* ta,
Vin ingerii sa vaza Moldova lacrimata:
Atunci nu ne uita.
Spune c-acele lacrimi sunt numai o manie
De Iasi si Bucuresti,
Caci nu-i roman sa zica, ca nu e Romania,
Ca nu sunt cai ceresti.
Unirea Romaniei a fost predestinata
De-al cerului decret,
Ea trebui sa traiasca, ea este ordonata
De-a prospera cu-ncet.
Vom trece poate faze de plangeri si de ura,
Dar cei adevarati
Romani cu barbatie, cu inimi de caldura
Vor ramanea tot frati.
In secolul de fata popoarele cu minte
Pe-aceasta cale merg,
Satule de viata in fractii umilite
La uniuni alerg.
Nationalitatea azi are precadere,
Caci piere foarte greu.
Ma duc la Romania si pan’ la revedere
Adio, drag Ceahlau.

Rezumat extins la poezia La Ceahlau de Alecu Donici

Poezia „La Ceahlau” de Alecu Donici este un poem care celebrează frumusețea și măreția masivului muntos Ceahlău, situat în nordul României. Scrisă în stilul liric, poezia oferă o descriere detaliată a peisajului montan și a naturii sălbatice din zonă.

Poezia începe cu o prezentare a vârfului Ceahlău, care se ridică imponent în peisaj și oferă o vedere panoramică asupra întregii zone. Autorul descrie măreția și frumusețea vârfului, subliniind importanța sa în tradiția și cultura românească. În continuare, poezia se concentrează pe natura sălbatică din zonă, precum râurile și pădurile dense, care sunt prezentate într-un mod idealizat și poetic.

La finalul poeziei, autorul face o invitație către cititorii săi să viziteze Ceahlăul și să se bucure de frumusețea sa. În ultimele versuri, poetul evidențiază faptul că, chiar dacă nu toți vor avea ocazia să vadă Ceahlăul, această frumusețe naturală va rămâne mereu acolo, ca un simbol al măreției și frumuseții munților.

Poezia „La Ceahlău” este un exemplu clasic de literatură romantică, care celebrează frumusețea naturii și a peisajelor montane. Autorul se concentrează pe descrierea detaliată a peisajului, încercând să transmită cititorilor săi experiența vizuală și emoțională pe care o simte atunci când se află în fața muntelui Ceahlău.

În general, poezia „La Ceahlău” este un omagiu adus naturii sălbatice și a frumuseții munților, care a inspirat și continuă să inspire mulți artiști și scriitori. De asemenea, aceasta a devenit un simbol al culturii și tradițiilor românești, fiind considerată o operă literară importantă în literatura română.