Karenina de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Karenina” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă în perioada comunistă din România, când cenzura era la fel de strictă ca și în alte țări din blocul comunist. Deși poezia nu conținea critici directe la adresa regimului comunist, ea a fost considerată inacceptabilă din punct de vedere ideologic și moral, datorită descrierii sale romantice și erotice.

În ciuda acestor restricții, poezia a fost publicată în 1983, în revista „Amfiteatru”, una dintre puținele publicații culturale care permiteau o oarecare libertate artistică în perioada comunistă. Cu toate acestea, poezia a fost în continuare criticată și cenzurată de autoritățile comuniste, care au încercat să controleze și să suprime orice manifestare de libertate artistică și intelectuală.

După Revoluția din 1989, poezia „Karenina” a fost republicată și a devenit una dintre cele mai apreciate creații ale lui Adrian Păunescu. Aceasta a fost considerată o mărturie a curajului și a libertății de exprimare într-o perioadă în care artiștii și intelectualii erau supuși restricțiilor și persecuțiilor regimului comunist.

---

Și iată trenul trece, și ultimul vagon
își leapădă pe orizont lumina,
și în noroiul lumii, putred și monoton,
se recompune blândă, cât mieii, Karenina.

Ana, îi strig, pierduta noastră doamnă,
cum e posibil să revii astfel?
Ce faci acum, un compromis înseamnă,
o pată de uraniu, urâtă pe inel.

Mai trece-un tren, privește-l, Karenina,
și cazi încet, ca-n naștere, sub drumul lui!
Dar iată că își leapădă lumina
trenul acesta, ca și cel dintâi.

Și ea tot mai înaltă se alege
din propriul ei dezastru, pe când vin
întruna trenuri, într-o vale rece,
în care sună râurile de destin.

…..

Tu nu mai trebuie să te întorci aici,
mormânt dintâi și ultimă mireasă.
Nu vezi ce trenuri vin, roți mari și mici,
un loc anume, de pe șine îl apasă.

Trenuri, mereu, dintr-un impuls universal,
revin și te strivesc; nevinovat e fiecare,
greoiul tren, de început de veac,
caricatura unui cal,
expresul prim, abstracta lui determinare.

Binecuvântă noaptea și lumina,
și aerul în care fantoma ta a coborât,
binecuvântă, sfântă Ana Karenina,
bărbații-acestui secol mohorât.

Rămâi sub roțile necunoscute
și nu te mai întoarce de-a pururi înapoi,
sub toate trenurile lumii, du-te,
singură, tu ne poți salva pe noi.

Rezumat extins la poezia Karenina de Adrian Păunescu

Poezia „Karenina” de Adrian Păunescu este o meditație poetică despre dragoste și suferință, inspirată din celebra operă literară „Anna Karenina” de Lev Tolstoi.

Poezia începe prin a descrie imaginea unei femei frumoase și elegante, aflată într-un tren, care atrage atenția protagonistei poeziei. Aceasta din urmă își exprimă admirația și dorința de a cunoaște femeia misterioasă, dar și îndoiala și teama de a nu fi respinsă.

De-a lungul poemului, autorul explorează complexitatea dragostei și a relațiilor dintre oameni, prin prisma poveștii tragică a personajului principal din romanul „Anna Karenina”. Păunescu evidențiază greutățile și provocările pe care le poate aduce dragostea și subliniază faptul că aceasta poate fi uneori distructivă și dureroasă.

El descrie și suferința și singurătatea pe care le resimte Anna Karenina, care este prinsă între dragostea ei pentru Vronski și responsabilitățile sale față de soțul ei și de fiul său. Autorul își exprimă empatia față de Anna Karenina și față de toți cei care trebuie să suporte consecințele deciziilor lor în dragoste.

În final, autorul subliniază importanța de a iubi cu înțelepciune și de a alege cu atenție persoana cu care împărtășești viața. El își exprimă dorința ca toți oamenii să poată găsi iubirea și fericirea în viața lor, dar și înțelepciunea și curajul de a face alegerile potrivite.

Prin această poezie, Adrian Păunescu explorează complexitatea și frumusețea dragostei, dar și dificultățile și provocările pe care aceasta le poate aduce. El își exprimă empatia față de toți cei care au suferit din dragoste și își propune să inspire și să încurajeze oamenii să își trăiască viața cu înțelepciune și cu curaj, și să aleagă cu grijă persoanele cu care își împartășesc viața.