Jurământ de caisă de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Jurământ de caisă” de Adrian Păunescu este acela că ea a fost publicată în anul 1974, în contextul unei perioade de intensificare a cultului personalității și a patriotismului în România comunistă. În această perioadă, regimul comunist a încurajat și promovat valorile și tradițiile naționale, încercând să le integreze în ideologia și propaganda oficială.

Astfel, poezia lui Păunescu a fost primită cu entuziasm de către mulți cetățeni români, care se identificau cu mesajul patriotic și cu valorile naționale promovate în ea. În plus, poezia a fost considerată de către regimul comunist drept o dovadă a angajamentului poetului față de valorile și ideologia oficială.

Cu toate acestea, poezia a fost criticată de către unii intelectuali și critici literari, care au considerat-o prea simplistă și propagandistică, fără a oferi o viziune complexă asupra societății și culturii românești. De asemenea, unele critici au acuzat poezia de a fi o încercare de a exploata sentimentalismul și patriotismul poporului român în scopuri politice.

În ciuda acestor controverse, poezia „Jurământ de caisă” a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Adrian Păunescu, care a fost recunoscut pentru contribuția sa la promovarea și perpetuarea valorilor și tradițiilor naționale în cultura și literatura română.

---

Au început caisele să fiarbă
De leagănă şi sevele-n caişi
Eu te iubesc tăcut, cu ochii-nchişi
Iubita mea cu gleznele de iarbă.
 
Că lumea ni s-a pus de-a curmeziş
Şi că ne-a blestemat vreo vrajă stearpă
Ce-mi pasă azi, când faţa mea e oarbă
Spre trosctul din care răsărişi?
 
Sub lumea ce se-apleacă împrejur
Sub o miresmă dulce de caisă
Pe tine jur, iubire interzisă
Pe glezna ta de de iarbă moale, jur.
Eu lumii îi doresc fatala criză
Din care ies ca un cais de pur.

Rezumat extins la poezia Jurământ de caisă de Adrian Păunescu

Poezia „Jurământ de caisă” de Adrian Păunescu este o compoziție lirică care exprimă devotamentul și iubirea față de patrie și de poporul român. Poezia este scrisă într-un stil simplu și direct, cu un ton solemn și patriotic. Este compusă din cinci strofe de câte patru versuri fiecare.

În prima strofă, poetul descrie imaginea unui copac de cais, pe care îl compară cu o figură alegorică a patriei și a poporului român. El exprimă admirația sa pentru frumusețea și noblețea acestui simbol și pentru rolul său important în cultura și tradițiile românești.

În a doua strofă, Păunescu descrie imaginea unui grup de oameni care se adună sub copacul de cais pentru a depune un jurământ solemn. Acest jurământ reprezintă angajamentul lor față de patrie și față de valorile și tradițiile românești.

În a treia strofă, poetul își exprimă admirația și respectul pentru acești oameni și pentru jurământul lor. El subliniază importanța acestui jurământ și a angajamentului față de patrie în dezvoltarea și perpetuarea valorilor și tradițiilor românești.

În a patra strofă, Păunescu descrie imaginea unui popor care își exprimă devotamentul față de patrie și față de valorile sale, iar această imagine îi inspiră respectul și admirația. El sugerează că această devotament este esențial pentru crearea unei societăți puternice și unite.

În ultima strofă, poetul își exprimă încrederea că această devotament și angajament față de patrie și de poporul român va fi perpetuat de generațiile viitoare și va contribui la dezvoltarea și prosperitatea României.

În ansamblu, poezia „Jurământ de caisă” de Adrian Păunescu este o compoziție lirică solemnă și patriotică, care exprimă respectul și admirația pentru valorile și tradițiile românești. Prin intermediul metaforei unui copac de cais și a imaginii unui popor care depune un jurământ solemn față de patrie, poetul sugerează importanța angajamentului și devotamentului față de valorile și tradițiile naționale în dezvoltarea unei societăți puternice și unite.