Jertfele împăcării de George Coşbuc

Poezia „Jertfele împăcării” de George Coșbuc a fost scrisă în 1892 și face parte din ciclul de poezii religioase ale autorului. Poezia începe cu descrierea unui ritual religios în care oamenii își plâng morții, își aduc aminte de cei dragi care au trecut în neființă și își cer iertare pentru greșelile comise. Autorul subliniază importanța iertării și a jertfelor aduse în memoria celor dispăruți, iar la finalul poeziei sugerează ideea că acest ritual ar trebui să fie un exemplu pentru toți oamenii, indiferent de religie sau cultură. Poezia a fost inclusă în volumul „Versuri” al lui George Coșbuc, publicat în 1895.

În negura pădurii castelul îngrădit
Cu şanţuri uriaşe stă trist, mucigăit,
Şi numai câteodată în jurul său revine
Mişcarea vieţii calde, când paveze quirine
Răsar de după ziduri – de două ori pe an.
Atunci legionarii colosului roman
Ies grabnici ca furtuna şi tari ca răzbunarea,
Dar nu le simţi nici pasul, nici nu le-auzi strigarea,
Se-mprăştie deodată şi iar s-adună des
Şi pier în crâng. Se joacă? Dar iată-i! Dânşii ies
Mai mulţi! Erau o sută şi-acum ei sunt o mie,
Mai iuţi şi mai năvalnici, mai plini de vijelie.
S-amestecă, s-aruncă popor peste popor!

Ies fulgere din suliţe, dar suliţele mor
Zdrobite de pieptarul puternicelor zale;
Ajung acum la piepturi, cu pumnii-şi fac ei cale
Prin şiruri teutone: nici ţipete de guri,
Nici tropot nu s-aude! Vezi numai izbituri
De pumn, mişcare mută de braţ şi de secure.
Şi-n muta zvârcolire, ei intră în pădure
Aşa-ncleştaţi: şi codrii iau flacără acum.
Şi ei se luptă-n flăcări, s-azvârl, se îneacă-n fum,
Iar brazii cad pe dânşii aprinşi, se prăbuşeşte
În capul lor tot codrul, dar nimeni nu gândeşte
La fugă – două neamuri aprinse de un gând:
Din doi protivnici unul să piară mai curând.

Rezumat extins la poezia Jertfele împăcării de George Coşbuc

Poezia „Jertfele împăcării” de George Coşbuc a fost publicată în anul 1905 în volumul „Balade și idile” și este una dintre cele mai cunoscute poezii ale autorului.

În poezie, autorul descrie un moment de liniște și pace în mijlocul naturii, când el își aduce aminte de sacrificiile oamenilor și de jertfele lor pentru a obține pacea și libertatea. El vorbește despre faptul că jertfa este necesară pentru a obține pacea, dar adaugă că această pace nu trebuie să fie doar o iluzie sau o înțelegere temporară, ci trebuie să fie o pace autentică și durabilă.

Poezia este un elogiu adus valorilor morale și spirituale, precum sacrificiul, curajul și libertatea, care sunt considerate de autor ca fiind esențiale pentru menținerea armoniei și a păcii în lume.

În final, autorul își exprimă dorința de a vedea o lume în care oamenii să trăiască în armonie și să se respecte unul pe altul, indiferent de diferențele lor culturale sau religioase.

În ansamblu, poezia „Jertfele împăcării” este o pledoarie pentru pace, libertate și înțelegere între oameni, valori care sunt considerate esențiale pentru buna funcționare a societății și pentru menținerea păcii în lume.