Un fapt interesant despre fabula „Jderul şi cacomul” de Alecu Donici este că aceasta a fost adaptată într-un episod al popularului serial de animație sovietic „Nu, pogodi!”, care a fost difuzat în perioada 1969-2006.
Episodul este numit „Jderul şi lupul” și prezintă o poveste similară, în care jderul este înlocuit cu un ursuleț de pluș, iar cacomul este înlocuit cu un lup. În episod, ursulețul se laudă că este cel mai puternic din pădure și că nu îi este teamă de niciun lup, iar lupul profită de ocazie pentru a-l înșela și a-l înghiți.
Serialul „Nu, pogodi!” a fost extrem de popular în Uniunea Sovietică și în Europa de Est, fiind recunoscut pentru umorul său și pentru personajele carismatice. Adaptarea fabulei „Jderul şi cacomul” într-un episod al acestui serial demonstrează durabilitatea și relevanța mesajelor din aceste povești clasice, care continuă să inspire și să educe generații de copii și adulți.
– Da’ bună ziua, nene! Îmi pare curios
Ca să te văz astăzi în piele şi voios;
Ieri am privit, eu singur, ciudata vânătoare
După cacomi: trei oameni din ochi te urmăreau
Şi te-ndreptau mereu
Spre mlaştina cea mare;
Apoi am văzut încă, cum toţi la ea au stat
Şi te-au înconjurat.
Atunci… şi eu, vezi bine,
Temându-mă de mine,
În scorbur-am intrat
Şi nu ştiu ce s-a mai urmat.
Ian spune-mi, drag vecine,
Cum ai scăpat din lăbi de om? –
Întrebă jderul pe cacom.
– Cum am scăpat? răspunse cacomul moderat,
Curat ca prin minune,
Dar trebuie a-ţi spune
Un lucru vederat:
Că omul din natură are
Plecări destul de bune.
Tu ai văzut cu ochii cum m-au înconjurat
La mlaştina cea mare
Şi ştii că eu mai bine mă dau prins
Decât să fiu de glod atins.
Ei bine!
Văz că-un om s-apropie de mine,
Îmi pune pe cap mâna şi zice la ceilalţi:
„Emblema curăţiei, el trebui să trăiască
Ca în integritate pe om să pilduiască!
Aideţi mai bine, fraţi,
Să prindem pe murdari,
Pe jderi, pe vulpi, pe angării mai mari.
Ce port virtuţi pe gură,
Dar dau prin glod şi fură”.
Rezumat extins la fabula Jderul şi cacomul de Alecu Donici
Fabula „Jderul şi cacomul” de Alecu Donici relatează povestea unui jder care întâlnește un cacom într-o pădure. Cacomul îl întreabă pe jder despre familia sa și acesta îi răspunde că are o mulțime de rude, dar că cele mai bune dintre ele sunt fălcile sale puternice, care pot sfâșia orice pradă. Cacomul, într-un mod sarcastic, îl întreabă dacă poate să le vadă, iar jderul deschide gura pentru a i le arăta. Cacomul profită de moment și sare direct în gura jderului, înghitindu-l cu tot cu fălcile sale puternice.
Această fabulă are un mesaj clar despre vanitatea și încrederea excesivă în sine, care pot duce la pierderea de către individ a proprietăților și avantajelor proprii. Jderul, cu încrederea sa exagerată în puterea fălcilor sale, a fost păcălit de cacom și a suferit consecințele înșelăciunii sale.
Fabula transmite și un mesaj despre necesitatea de a fi precauți cu străinii și de a fi vigilenți în fața posibilelor înșelăciuni și pericole. Jderul a crezut că cacomul îi era prieten, dar a fost păcălit și înghițit, arătând astfel că trebuie să fim atenți cu cine ne asociem și să nu ne bazăm doar pe aparențe.
În general, această fabulă subliniază importanța modestiei, a respectului față de ceilalți și a precauției în relațiile interpersonale.
Informatii aditionale fabule de Alecu Donici
Alecu Donici, sau Alexandru Donici a fost un poet fabulist roman basarabean. Debuteaza cu traduceri din Puschin si Kralov. Donici a avut un deosebit spirit de observatie, criticand in fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste in societatea umana. In creatia sa sunt populare fabulele: Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul, Broasca si stiuca, Doi câini.