Iubeşte-mi mâinile de Elena Farago

Poezia „Iubeşte-mi mâinile” de Elena Farago este o invitație a autoarei de a aprecia lucrurile mărunte și de a găsi frumusețea în detaliile simple ale vieții. În versurile sale, ea sugerează că iubirea poate fi găsită în gesturi simple, cum ar fi atingerea mâinilor și că aceasta poate fi o cale de a găsi pace și liniște în viață. Poezia este o meditație lirică asupra frumuseții și asemănării dintre oameni, deși aceștia sunt diferiți, iar prin iubire și înțelegere, aceștia pot găsi unitate și pace.

Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut să-ţi dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta – cât poate doru-ţi le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe…

Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curând se duc de tot…

Dezleagă-mi sufletul de vină
Că în curând n-am să-ţi mai pot
Aduce-n mâini
Şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină…

Rezumat extins la poezia Iubeşte-mi mâinile de Elena Farago

Poezia „Iubeşte-mi mâinile” de Elena Farago este o invitație adresată celui iubit de a-i iubi mâinile, ca fiind mijlocul prin care ea îi dăruiește totul. Mâinile sale sunt asimilate unor păsări libere, care zboară spre cer, dar sunt și instrumente care muncesc și iubesc. În final, poeta își recunoaște limitele și își asumă faptul că își dăruiește doar ceea ce are, mâinile ei, dar speră ca iubitul să găsească în ele tot ceea ce își dorește.

În poezie se regăsesc multe simboluri: mâinile asimilate păsărilor libere, dar și instrumentelor de muncă și de iubire, toate acestea fiind oferite în dar iubitului; cerul albastru, care sugerează libertatea și zborul păsărilor; și soarele, care simbolizează viața și dragostea.

Poezia transmite o stare de melancolie și de vulnerabilitate a poetei, dar și o dorință puternică de a fi iubită și apreciată pentru ceea ce este ea în sine, cu bune și cu rele.

Versurile poeziei „Iubeşte-mi mâinile” sunt pline de emoție și sensibilitate, iar limbajul este accesibil și expresiv. Rima este prezentă doar în anumite versuri, făcând ca poezia să aibă o anumită muzicalitate și ritm.