Ispita de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Ispita” de George Coșbuc este legat de contextul social și cultural în care a fost scrisă. Poezia a fost publicată în anul 1893, într-o perioadă de mari schimbări în cultura română și în societatea românească în general. În acea perioadă, România se afla sub influența puternică a mișcării naționale și a luptei pentru independență și libertate, iar literatura și arta erau considerate instrumente importante de promovare a valorilor naționale.

În acest context, poezia „Ispita” a reprezentat o contribuție importantă la dezvoltarea și promovarea literaturii romantice în cultura română. Coșbuc a abordat subiecte precum dragostea, tentația și lupta dintre bine și rău, folosind o limbă poetică evocatoare și emotivă pentru a transmite mesajul său.

Un alt fapt interesant despre poezia „Ispita” este că a fost adesea interpretată ca o reprezentare a conflictului dintre tradiție și modernitate în cultura română. Personajul principal este prezentat ca un băiat tânăr și muncitor, care trăiește o viață modestă și respectă valorile tradiționale, în timp ce femeia care îl ispitește este descrisă ca o femeie modernă și seducătoare, care reprezintă amenințarea la adresa valorilor tradiționale și a societății românești.

---

Ei, acum te uiţi la cană,
Că s-a spart! Dar dă-o în foc!
Nu-mi fi inimă duşmană
Când vezi răul lângă mine
Haide, prinde-mă mai bine
De mijloc!
 
Uite-mi hainele, ca spuma,
Le-am ţesut cu mâna mea;
Zici în gândul tău acuma:
Ce mai pui de căprioară!
Vezi, aşa o văduvioară
Mi-ar plăcea!
 
Ha, ha, ha! Să-ţi meargă veste
De şiret! Ei, cine-mi eşti!
Tragi cu ochiul la neveste;
Treci prin sate ca-mpăraţii
Da te-or bănui bărbaţii
Şi-o păţeşti!
 
Spune-mi drept: ţi-au spus vreodată
Popii că păcate-ţi scriu
Dacă-mbrăţişezi vreo fată?
Să nu-i crezi! Ei ştiu Psaltirea,
Dar ce foc o fi iubirea
Nici nu ştiu.
 
Nu-ţi plac ochii verzi? Ei, iacă!
Uite-ai mei! Nu te uita
Prea cu dor, că pot să-ţi placă!
O, sunt tineri zeci şi sute
Cari ar vrea să mi-i sărute
Şi eu ba!
 
Hoţule! Te uiţi la mine;
Ştiu eu ce gândeşti acum,
Că de-aceea ţi-e ruşine
Eu de-aş fi flăcău odată
Nu m-aş ruşina de-o fată
Nicidecum.
 
Iacă… stau pe la fântână!
Dă-mi cârligul… Aoleu,
Nu mă strânge-aşa de mână!
Nu m-ai strâns? Şi-ţi vine-a plânge?
Hai degrabă şi mă strânge,
Că eu vreau.
 
Crezi că nu? Ba cum s-arată
Ştii tu fata cum s-o împaci.
Ori te superi tu pe-o fată
Când o strângi şi ea te-njură?
N-ai păţit? Ia taci din gură,
Că te faci!
 
Şi mi-e cald! Şi uite-n faţă
Sunt aprinsă; şi zău nu,
Nimeni nu m-a strâns în braţe
Mijlocelul meu frângându-l
Dacă n-ai de-acuma gândul,
Poate tu!
 
Vrei să bei? Şi nu ţi-e teamă
Că mi-e olul descântat?
Cine bea să poarte seamă
Să sărute pe stăpâna
Olului… nu pune mâna,
Că te bat!
 
Ei, mă duc acum. Deseară
Iarăşi viu! Şi spune-mi drept
Vii şi tu? Te-ntâmpin iară
Ca şi ieri, cu vase pline!
Nu veni! Şi să ştii bine
Că te-aştept!

Rezumat extins la poezia Ispita de George Coşbuc

Poezia „Ispita” de George Coșbuc explorează tema tentației și a influenței pe care o poate avea o femeie asupra unui bărbat, prezentând povestea unui băiat tânăr care este ispitit să părăsească munca și să își urmeze plăcerile trupești.

Poezia începe prin prezentarea personajului principal, un băiat tânăr care lucrează în câmp și își câștigă existența prin munca sa zilnică. El este conștient de valorile sale și de responsabilitățile sale și își trăiește viața într-un mod onest și muncitor.

Cu toate acestea, destinul îi pune în cale o femeie frumoasă și seducătoare, care încearcă să îl ispitească și să îl îndepărteze de calea sa. Băiatul este tentat de frumusețea și de farmecul femeii și începe să își piardă interesul pentru munca sa și pentru valorile sale.

Poezia continuă prin descrierea schimbărilor care au loc în viața băiatului. El se lasă sedus de femeie și își neglijează responsabilitățile, ceea ce îi aduce probleme și necazuri. Cu toate acestea, el nu poate renunța la ispita sa și își continuă aventura.

În final, poezia se încheie cu o remarcă puternică despre puterea tentației și despre importanța valorilor morale. Coșbuc sugerează că tentația poate fi foarte puternică și poate influența deciziile noastre, dar că trebuie să ne păstrăm valorile și să ne urmăm calea cu onestitate și muncă asiduă.

Un fapt divers interesant despre poezia „Ispita” este că a fost scrisă într-un stil poetic foarte evocator și emotiv, care transmite intensitatea sentimentelor personajului principal și a luptei sale interioare. Poezia este un exemplu remarcabil de poezie romantică și a contribuit la dezvoltarea și promovarea acestui gen literar în cultura română.

De asemenea, poezia „Ispita” a fost adesea interpretată ca o metaforă a luptei dintre bine și rău și ca o reprezentare a influenței puternice pe care o poate avea sexul opus asupra noastră. În acest sens, poezia poate fi considerată o critică socială a unor probleme precum infidelitatea și corupția morală.

În concluzie, poezia „Ispita” este o creație valoroasă a lui George Coșbuc, care ne amintește de puterea tentației și de importanța valorilor morale și a muncii asidue.