Interior de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Interior” de Grigore Vieru este că aceasta a fost scrisă în anul 1979, în timpul regimului comunist din Republica Moldova. Poezia reprezintă o critică subtilă la adresa regimului, care promova idei de colectivism și uniformizare a societății, și subliniază importanța individualismului și a căutării de sine într-o lume ostilă și indiferentă.

De-a lungul timpului, poezia „Interior” a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Grigore Vieru, fiind inclusă în mai multe antologii de poezie moldovenească și românească. Poezia a fost interpretată în mai multe feluri, unele analize evidențiind caracterul profund filozofic al acesteia, iar altele evidențiind mai mult mesajul social și politic al poeziei.

Un alt fapt interesant despre poezia „Interior” este că aceasta a fost tradusă în mai multe limbi străine, inclusiv în limba engleză, germană și rusă. Poezia a fost prezentată în cadrul unor festivaluri de poezie internaționale și a fost apreciată de criticii literari din întreaga lume pentru mesajul său profund și pentru calitatea sa literară.

Un alt aspect interesant este faptul că poezia „Interior” a devenit o sursă de inspirație pentru artiști și creatori de diverse genuri. Aceasta a fost interpretată și transformată în cântece, picturi, filme și alte forme de artă, ceea ce evidențiază impactul pe care aceasta l-a avut asupra culturii și a imaginarului colectiv.

---

Zice corbul negru,
Negru ca un hau:
– Tu de ce iertării
Nu pleci capul tău?

– N-am spurcat fântână,
N-am răpit lăicer,
Corbule, iertare
Eu de ce să-ţi cer?

Zice corbul negru,
Corbul uneori:
– Sus de ce ţii capul,
De ce nu-l cobori?

– N-am ucis pe nimeni,
Numai am născut,
De ce-aş merge oare
Gârbov şi scăzut?

Vine corbul, suflă
Într-un colţ de nai,
Întrebând ironic:
„Tot mai cânţi? Ei, hai!”

– Cum să nu-mi cânt draga
Şi izvorul clar?
N-am ucis pe nimeni,
Nici pe tine chiar!

Zice corbul negru,
Cel în mine stând,
Câte vrei şi nu vrei
Zice ani la rând.

Şi eu ani de-a rândul
Zic înverşunat
C-am să-l dau afară
Şi-ncă nu l-am dat.

---

Ascultă, mulgătorule de zăr
Şi cocoşatule sub temenele!
Eu ştiu că stai ca viermele în măr
În miezul vorbei şi suflării mele.

Eu ştiu. Deşi-al minciunii păr rărit
Îl prinzi abil în vreo locală spelcă
Şi cânţi şiragul chiar, de mărgărit,
Şi-ţi pui şi vechea doină ca pestelcă.

O Iuda eşti! Cu Iuda te compar
Ce, după ce mi-ai pustiit şi cina,
Iubirii mele ce-o urăşti barbar
Ca unei boli îi pipăi lung pricina.

Mi-o dai şi la roentgen din când în când
Şi-i cercetezi şi măduva şi coasta.
Iar eu mai cânt de maică şi pământ
Se cere oare voie pentru asta?!

Iar eu mai cânt! Nimica alt’ nu cer!
Iar eu mai cânt de lumea cea frumoasă
Sub trandafirul grijilor, din cer,
Cu lumânarea liniştii pe masă.

De pace dornic sunt şi de târziu,
Ci flacăra se-agită a curmare.
Ascultă, omuleţule, eu ştiu,
Eu ştiu că tu îmi sufli-n lumânare.

Rezumat extins la poezia Interior de Grigore Vieru

„Interior” de Grigore Vieru este o poezie profundă, care explorează tema singurătății și a căutării de sine într-o lume ostilă și indiferentă. Poezia începe cu o descriere poetică a unui interior, o cameră goală și rece, care devine simbol al stării de suflet a protagonistului.

În continuare, poetul vorbește despre singurătate și despre modul în care aceasta îi afectează pe oameni. El sugerează că singurătatea este un sentiment care îi poate cuprinde pe oricine, chiar și într-un loc aglomerat și zgomotos precum un oraș. Poetul subliniază faptul că în lumea modernă, oamenii au devenit din ce în ce mai individualiști și mai preocupați de propriile lor interese, ceea ce duce la o creștere a sentimentului de singurătate și de izolare.

În strofa a doua, poetul descrie un tablou, sugestiv pentru evocarea stării de suflet a protagonistului. Tabloul este o metaforă a căutării de sine și a dorinței de a găsi un sens în viață. Poetul sugerează că, în ciuda dificultăților și a provocărilor, este important să continui să cauți și să nu te lași doborât de sentimentul de neputință.

În final, poezia se concentrează asupra ideii că toți oamenii sunt în căutarea unui sens și că aceasta este una dintre cele mai importante căutări ale vieții. Vieru sugerează că, în ciuda greutăților și a incertitudinilor, este important să încerci să găsești sensul și frumusețea în viață și să nu renunți niciodată la căutarea ta.

În ansamblu, „Interior” este o poezie profundă și emoționantă, care explorează tema singurătății și a căutării de sine într-o lume ostilă și indiferentă. Poetul subliniază importanța de a căuta sensul și frumusețea în viață, chiar și în cele mai dificile momente. Poezia este un îndemn la curaj și la perseverență, la continuarea căutării de sine și la găsirea unui sens în viață.