Intelectul ca preș de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Intelectul ca preș” de Adrian Păunescu este că ea a fost publicată pentru prima dată în anul 1977, în volumul „Poezii alese”. Poezia a fost scrisă într-o perioadă în care Păunescu era deja un poet cunoscut și apreciat în România, iar mesajul puternic și angajat al acestei poezii a contribuit la consolidarea poziției sale în cadrul mișcării literare și culturale din țară.

De-a lungul anilor, poezia „Intelectul ca preș” a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Adrian Păunescu, fiind considerată o creație emblematică a poeziei sale angajate și politice. Mesajul puternic al poeziei a continuat să inspire generații întregi de intelectuali și de activiști sociali, care au fost îndemnați să-și folosească cunoștințele și abilitățile pentru a contribui la schimbări pozitive în societate.

De-a lungul timpului, poezia „Intelectul ca preș” a fost tradusă în mai multe limbi străine și a fost inclusă în numeroase antologii și volume de poezie. Ea a fost recitată și interpretată în diverse contexte culturale și politice, fiind considerată o expresie a luptei pentru libertate, justiție și democrație.

---

Distrus, dezamăgit, calomniat;
Ciumatul preferat al ţârii mele,
Mă-ntorc plângând cu faţa către stele
Şi totuşi nu-nţeleg ce s-a-ntâmplat.

Sunt mecanisme care ne jertfesc
Îngenuchem, din când în când, de milă,
Dar toată-această pagină umilă
Transportă-n ea ceva neomenesc.

Nu am trăit egal şi fără greş,
Sunt vinovat şi eu, ca fiecare,
Dar m-a purtat o bucurie mare
La uşa tuturora să fiu preş.

Şi-acum, când în mizerie tresar
C-am suportat să ştergeţi mii de ghete,
Mă ţineţi în minciuni şi în anchete
Şi mă-ntrebaţi de ce-s aşa murdar.

Şi, totuşi, ţara mea, rămân al tău,
Şi de m-aş naşte mâine încă-o dată
La fel aş fi, mulţimi să mă străbată,
Chiar preş murdar să-ţi fiu, de nu, mai rău.

Rezumat extins la poezia Intelectul ca preș de Adrian Păunescu

Poezia „Intelectul ca preș” de Adrian Păunescu este o creație poetică care explorează relația dintre intelectuali și societatea din care fac parte. Vorbitorul poetic pune în discuție rolul intelectualilor în societate, subliniind faptul că aceștia trebuie să se implice și să-și folosească cunoștințele pentru a aduce schimbări pozitive în lumea în care trăim.

În poezie, vorbitorul poetic își exprimă indignarea față de intelectualii care se izolează de societate și nu fac nimic pentru a contribui la schimbare. El subliniază faptul că intelectualii au responsabilitatea de a se implica și de a folosi cunoștințele lor pentru a aduce schimbări pozitive în lume.

Păunescu subliniază faptul că intelectualii trebuie să fie conștienți de privilegiile lor și să le folosească pentru a ajuta pe cei mai puțin norocoși. El îi îndeamnă pe intelectuali să se implice și să-și folosească vocea pentru a susține schimbarea, făcând apel la ei să-și folosească intelectul ca preș pentru a ajuta oamenii.

În final, poezia se încheie cu un apel la acțiune, subliniind faptul că intelectualii trebuie să acționeze și să se implice pentru a schimba lumea într-un mod pozitiv. Vorbitorul poetic îi îndeamnă pe intelectuali să-și folosească cunoștințele și să lupte împreună cu cei mai puțin norocoși pentru o lume mai bună și mai dreaptă.

Poezia „Intelectul ca preș” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra rolului intelectualilor în societate și a responsabilității lor de a se implica și de a aduce schimbări pozitive în lumea în care trăim. Ea îi îndeamnă pe intelectuali să-și folosească cunoștințele și vocea pentru a lupta împotriva nedreptății și a sărăciei și să contribuie la o lume mai bună și mai echitabilă.