Inscripţie pe cartea copilăriei de Grigore Vieru

Fapte diverse despre poezia „Inscripţie pe cartea copilăriei” de Grigore Vieru:

• Poezia „Inscripţie pe cartea copilăriei” a fost publicată pentru prima dată în 1971, în volumul „Cartea cu Apolodor” de Grigore Vieru, care a avut un mare succes în rândul copiilor și părinților.
• Poezia reprezintă o dedicație către copiii care citesc cartea, încurajându-i să-și păstreze curiozitatea și să continue să învețe și să descopere lucruri noi.
• Versurile poeziei au fost ilustrate de talentatul grafician român Dan Stanciu, care a creat o serie de imagini colorate și pline de viață, redând atmosfera ludică și încântătoare a copilăriei.
• Poezia „Inscripţie pe cartea copilăriei” a devenit una dintre cele mai populare și iubite poezii pentru copii din literatura română, fiind recitată și învățată în școli și grădinițe.

Sunt vechi
Ca taina şi ca marea.
Ca raza cea de sus
A bolţii.
În mine
N-a murit mirarea
Chiar dacă
Mă răniră colţii.

Sunt vechi,
Cu lacrima de-o seamă,
Cea de la care-mi
Iau fiinţă.
Iubirii îi dau chip
De mamă
Şi urii
Chip de suferinţă.

Rezumat extins la poezia Inscripţie pe cartea copilăriei de Grigore Vieru

Poezia „Inscripţie pe cartea copilăriei” scrisă de Grigore Vieru este o meditație asupra perioadei copilăriei, care reprezintă o sursă de inspirație și de resurse pentru întreaga viață. Poezia începe cu o descriere poetică a copilăriei și a lucrurilor care o definesc, cum ar fi zâmbetul, jocurile, inocența și curiozitatea. Autorul își exprimă nostalgia pentru această perioadă și dorința de a o retrăi.

Poezia sugerează că nu ar trebui să ne fie frică să fim copii din nou, să fim curioși și să explorăm lumea din jurul nostru. În plus, poetul subliniază importanța amintirilor și a păstrării legăturii cu copilul interior în noi, indiferent de vârstă.

Pe parcursul poeziei, Vieru îi încurajează pe cititori să își amintească de propria lor copilărie, să se bucure de amintiri și să se bucure de simpla bucurie a vieții, fără a fi preocupați de problemele din lumea adulților. În final, poetul își exprimă speranța că aceste amintiri vor fi păstrate pentru totdeauna într-o „carte a copilăriei” și că această perioadă a vieții va fi mereu o sursă de inspirație și de putere.

În general, poezia „Inscripţie pe cartea copilăriei” poate fi interpretată ca un elogiu adus inocenței și frumuseții copilăriei și ca un îndemn la păstrarea acestor calități în noi înșine, chiar și atunci când ajungem la vârsta adultă.