Toate poeziile lui Lucian Blaga

Un fapt divers interesant despre poezia „Inima” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din volumul său de poezii intitulat „Poemele luminii,” care a fost publicat în 1919 și a marcat debutul literar al poetului. Volumul „Poemele luminii” este cunoscut pentru tonul său simbolic și pentru explorarea temelor legate de lumină, timp și existență. Poezia „Inima” se remarcă prin expresivitatea sa și prin modul în care abordează subiectul inimii umane și al trăirilor emoționale într-un mod sensibil și profund. Lucian Blaga a devenit ulterior unul dintre cei mai importanți poeți și filozofi români ai secolului XX, iar poezia „Inima” este un exemplu semnificativ al operei sale timpurii.

O, inima! Mărturisiri afunde ard în ea.
Uimit eu mintea mi-o ascut
și-n înțelesuri mari
zvâcnirea i-o destram.

O, inima:
nebună, când se zbate-n joc sălbatic,
atunci,
atunci îmi spune că din lutul ei
a fost făcut pe vremuri vasul
în care Prometeu a coborât din cer
aprinsul jar ce l-a furat din vatra zeilor,
în timp ce zorile se ridicau peste Olimp
și-și ascundeau în poală stelele
ca un zgârcit comoara sa de aur.

O, inima: când para ea și-o -năbușește
c-un giulgiu de liniște,
atunci îmi cântă
că lutul ei a fost odată un potir de lotus,
în care a căzut o lacrimă curată ca lumina
din ochii celui dintâi sfânt și mare visător
care-a simțit îmbrățișarea veșniciei
și straniul fior
al înțelesului ce stăpânește deopotrivă
apusul, răsăritul, cerul, marea.

O, inima: amurguri când se lasă grele peste ea,
aud cum tainic îmi șoptește
că ea e lutu-n care-odinioară pe Golgota
s-a scurs șiroaie sângele din trupul lui Isus,
când ghimpii îl mușcau cu ochi de farisei.

O, inima:când pieptul ea mi-l sparge cu
bătăi de plumb,
atunci îmi strigă îndrăzneață
că peste veacuri lungi și goale și pustii,
când Dumnezeu se va-ndemna
să fac-o lume
și-o omenire
din neamuri mari de zei,
Stăpânul bun va plămădi atunci din lutul ei
pe noul Adam.

Rezumat extins la poezia Inima de Lucian Blaga

Poezia „Inima” de Lucian Blaga este un text liric profund care explorează tema inimii umane și a complexității emoțiilor umane. Iată un rezumat extins al acestei poezii:

Poezia începe prin prezentarea inimii ca un simbol al trăirilor și al emoțiilor umane. Autorul descrie inima ca fiind un „vas curat de lacrimă” și un „hohot aprins,” suggerând că este centrul și izvorul emoțiilor intense.

Inima este personificată și este descrisă ca având propria sa viață și propria sa lume interioară. Ea pare să bată în ritmul unei iubiri intense și pasionale, dar și să sufere și să plângă în momentele de tristețe și dezamăgire.

Poezia sugerează că inima umană este plină de contradicții și că în ea coexistă iubirea și durerea, pasiunea și melancolia. Autorul exprimă ideea că inima este un mister care nu poate fi înțeles pe deplin de către rațiune.

Poezia explorează temele iubirii și ale suferinței, subliniind că inima umană este mereu în căutarea unei stări de echilibru și de înțelegere. Autorul meditează asupra complexității emoțiilor umane și asupra luptei interioare a inimii.

În final, poezia sugerează că inima umană este unul dintre cele mai profunde mistere ale existenței umane și că în ea se află tainele iubirii și ale suferinței. Autorul invită cititorii să reflecteze asupra propriei inimi și a complexității trăirilor lor emoționale.

În concluzie, poezia „Inima” de Lucian Blaga este o meditație profundă asupra inimii umane și a complexității emoțiilor umane. Ea sugerează că inima este un mister care transcende rațiunea și că în ea se află tainele iubirii și ale suferinței. Poezia exprimă ideea că inima umană este un loc al contradictoriilor și al trăirilor intense, care definesc experiența umană.

Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga

Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.

A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.