Infinita bunătate de Adrian Păunescu

Una dintre caracteristicile notabile ale poeziei „Infinita bunătate” este tonul optimist și încurajator. Poetul subliniază importanța valorilor morale precum bunătatea și generozitatea și încurajează oamenii să trăiască în armonie și să aibă grijă unul de celălalt. Totodată, în poezie se regăsesc și elemente de misticism și spiritualitate, fiind sugerate idei precum existența unei puteri superioare care ne ghidează și ne ajută să ne îndeplinim scopurile în viață.

Ce noapte liniştită la Vaslui
şi totuşi, cea mai mare dintre toate,
aşa cum poate însăşi mama nu-i
este această sfântă bunătate.
 
Au moldovenii bunătatea lor
cu care au ştiut să intre-n ţară,
cu ea se nasc, precum cu ea şi mor
şi nimenea cu ei nu se compară.
 
Ei, hăituiţi de-atâtea-mpărăţii,
ce norii lumii îi creşteau cu tuiul,
visau către-a lui Ştefan sfântă zi
când neamul nostru şi-a găsit Vasluiul.
 
Se vor mai naşte vânători vicleni
să speculeze dragoste şi milă.
dar ţara va rămâne-n moldoveni
ascunsă într-o cosmică prăsilă.
 
Ce noapte liniştită la Vaslui
când frate geamăn stă spre frate geamăn
şi între ei nimic palpabil nu-i
decât o bunătate fără seamăn.
 
O bunătate fără de folos,
o bunătate fără de prihană,
Moldova are sufletul frumos,
ca pruncul ce s-ar naşte dintr-o rană.
 
Nu e un simplu strigăt din tumult
ci e o bucurie ce există,
o bunătate biruind mai mult
decât o răutate anticristă.
 
Luminile s-au stins pe la fereşti
şi însuşi întunericul uneşte,
ca un bilanţ al soartei omeneşti
moldoveneşte cu moldoveneşte!
 
Şi-mi pare că în noapte mai apar
nori verzi şi mari şi vineţii pe ţară
ca surogatul unui vechi coşmar,
ca un acces de criză biliară.
 
Şi iarăşi cred că suntem slabi şi mici
şi numai codrii pot să ne ajute,
dar vai sunt moldovenii mei aici,
cu sufletele veşnic nevândute.
 
Ei sunt într-un Vaslui liniştitor
cu pruncii lor ce freamătă-n neveste,
gătiţi oricând a deveni popor
şi-a da dovadă că Moldova este.
 
Dar mai cu seamă mi-a fost dat să văd
ceva cu mult mai tare decât toate,
mai tare ca o moarte şi-un prăpăd,
această infinită bunătate.
 
Şi dacă pe pământ s-ar risipi
atâtea calităţi care-ncotrovă
ea, bunătatea ar veni-ntr-o zi
ca s-o numim definitiv Moldova.

Rezumat extins la poezia Infinita bunătate de Adrian Păunescu

„Poezia Infinita bunătate” de Adrian Păunescu este o meditație filozofică asupra naturii umane și asupra căutării unui sens în viață.

Prima strofă descrie o lume dominată de cruzime, violență și nedreptate. În această lume, autorul își exprimă dezamăgirea față de oameni și își exprimă dorința de a trăi într-o lume mai bună. În a doua strofă, Păunescu se referă la infinita bunătate a divinității și subliniază importanța credinței și speranței într-o forță mai mare decât noi.

În continuare, poetul descrie căutarea omului pentru a înțelege sensul vieții și își exprimă convingerea că această căutare poate fi realizată prin iubire și compasiune. El subliniază că trebuie să avem încredere în noi și în ceilalți și să fim deschiși spre a învăța și a crește.

În final, autorul încheie cu un apel la acțiune, încurajându-i pe cititori să trăiască cu încredere și speranță și să facă lumea un loc mai bun prin compasiune și bunătate.

În ansamblu, „Infinita bunătate” este o poezie profundă, care încurajează oamenii să găsească sens și scop în viață prin iubire și compasiune, în ciuda dificultăților și nedreptăților din lume.