Un fapt divers interesant despre poezia „Îndemn de poveste” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din ciclul de poezii intitulat „Țara de piatră,” publicat în volumul „La frontieră de piatră” în 1936. Acest ciclu de poezii explorează teme legate de istorie, tradiție și identitate națională, și reflectă preocupările lui Lucian Blaga pentru cultura românească și pentru moștenirea spirituală a țării sale. Poezia „Îndemn de poveste” este un apel la păstrarea și la transmiterea poveștilor și a tradițiilor populare, evidențiind importanța lor în construirea identității culturale și naționale.
Din clima fierbinte
a basmului, sfinte
irog inorog
c-un semn te invoc.
Din verde molatic
s-aude copita,
adânc, păduratic,
apari ca ispita.
Târcoale nu-mi da
şi nu adăsta!
Ci ia-o-nainte
când ceasul va bate,
solie cuminte
spre vechea cetate.
Când intri, ia seama
la podul cu vama,
la numărul casei,
la curtea Frumoasei.
Cu sunet de soartă
loveşte în poartă!
Atinge cu cornul
de trei ori zăvorul
ca-n rituri de leac
rămase din veac.
Atinge şi piatra
şi pragul şi vatra.
Şi dacă Frumoasa
îngăduie – vezi-i
aleanul amiezii.
Atinge-i coroana,
obrazul şi geana,
năframa cu lacrimi
şi perna cu patimi.
Tu las-o în schimb
privirea să-şi treacă
şi mâna oleacă
prin albul tău nimb.
C-un muget dă-mi veste
– apoi părăseşte
cetatea si murii
spre pacea pădurii.
Rezumat extins la poezia Îndemn de poveste de Lucian Blaga
Poezia „Îndemn de poveste” de Lucian Blaga este un text liric profund care invită la păstrarea și transmiterea tradițiilor și poveștilor populare. Iată un rezumat extins al acestei poezii:
Poezia începe prin a prezenta imaginea unei povești populare vechi și înțelepte, care a fost transmisă de-a lungul generațiilor. Această poveste reprezintă o comoară de cunoaștere și înțelepciune, care a fost moștenită de la strămoși.
Autorul subliniază că această poveste are puterea de a conecta oamenii cu rădăcinile lor, cu istoria și cultura lor. Ea este percepută ca un „neam” și o „ţară,” sugerând că tradițiile și poveștile sunt o parte integrală a identității naționale.
Poezia îndeamnă la păstrarea și la învățarea acestor povești și tradiții, pentru că ele conțin în ele înțelepciunea și experiența colectivă a unui popor. Autorul exprimă ideea că uitarea acestor povești ar însemna pierderea unei părți esențiale a moștenirii culturale.
Poezia sugerează că poveștile populare au puterea de a inspira și de a învăța lecții de viață. Ele sunt percepute ca o sursă de învățăminte și de inspirație, care pot ghida oamenii în viață și îi pot ajuta să înțeleagă lumea din jurul lor.
În final, poezia subliniază că poveștile și tradițiile populare sunt o comoară a patrimoniului cultural și spiritual al unui popor. Ele reprezintă legătura cu trecutul și cu rădăcinile, și ar trebui să fie prețuite și transmise pentru a continua să înflorească în generațiile viitoare.
În concluzie, poezia „Îndemn de poveste” de Lucian Blaga este un apel la păstrarea și la transmiterea tradițiilor și poveștilor populare ca parte a identității culturale și naționale. Ea subliniază importanța acestor povești în învățarea și înțelegerea lumii, și invită cititorii să aprecieze bogăția moștenirii culturale și să o păstreze pentru viitor.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.