În veci, ortodocși de Adrian Păunescu

---

De mic sunt ortodox, ca toți ai mei,
aceasta e credința mea creștină,
am învățat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înțeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinței mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri și n-ar fi dat
credința lor pe nici un fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificați,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.

În anii dogmei mi-am păstrat și eu
în fiece istorică furtună,
credința-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toți ai mei, Biserica străbună.

Și m-am opus căderii în neant
și celor care dărâmau altare,
și clopote-n Ardeal am construit,
și calendare pentru fiecare.

Și „Noul Testament de la Bălgrad”
eu l-am crezut aducător de leacuri
și m-am zbătut ca să apară iar,
la Alba, dup-aproape patru veacuri.

Și-am fost convins că niciun leninism
credința ortodoxă n-o ajută
ci, dimpotrivă, ateismul crunt
ar vrea să o transforme-n surdomută.

Dar dintr-o dată ce mi-e dat să simt?
A început la București să crească
un demonism bogat și indecent,
ce-amenință credința strămoșească.

Nevolnicii lovesc pe ortodocși,
îi tot mânjesc și culpabilizează,
îi fac răspunzători de bolșevism,
îi umplu de lehamite și groază.

E clipa când mă simt dator să spun
că nu ne poate frânge vijelia,
că nu sunt bunuri pe acest pământ
ca să ne cumpere Ortodoxia.

Noi nu putem să devenim mormoni
sau altceva, conform unei rețete,
noi suntem ortodocși definitiv,
oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete.

Eu n-am crezut ca, într-o zi, s-aud,
această făr’delege epocală:
„Ortodoxia naște comunism!”,
deci, să fugim de ea ca de o boală.

Dar nu există-n lume avantaj
cu care ar putea să ne îmbie
catolici, evanghelici, protestanți,
să ne retragem din Ortodoxie.

Precum nici noi pe nimeni nu silim
să fie ortodox când nu o simte,
noi suntem pe vecie ortodocși,
cu leagăne, cu vieți și cu morminte.

Că nu ne poate nimeni mitui
s-o părăsim pe mama în etate
din tragicul motiv că pe pământ
există alte mame mai bogate.

Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
când ni-i credința însăși în pericol,
îi salutăm pe ceilalți frați creștini,
că harul de-a iubi nu e ridicol.

Și îi iubim pe toți acești creștini
ce, dincolo de orice paradoxe,
la rândul lor, respectă și iubesc,
pe credincioșii turlei ortodoxe.

Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,
o comedie pare tragedia,
e în pericol cultul ortodox,
se deromânizează România.

Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,
când sumbre acuzații se adună,
ia-n mână crucea de la Est,
ai grijă de biserica străbună.

Și dă-ne dreptul de-a ne apăra,
chiar dacă de la frați asediul vine,
permite-ne să fim în veci creștini,
ca ortodocși, urmându-Te pe Tine.

Rezumat extins la poezia În veci, ortodocși de Adrian Păunescu

Poezia „În veci, ortodocși” de Adrian Păunescu este un text poetic care explorează ideea importanței credinței și a tradițiilor religioase în viața oamenilor și a societății în ansamblu. Poezia sugerează că ortodoxia este o tradiție valoroasă și că este important ca oamenii să își păstreze credința și valorile religioase.

În prima strofă, autorul descrie figura ortodocșilor și sugerează că aceștia sunt oameni puternici și hotărâți, care își păstrează credința și valorile indiferent de provocările din lumea modernă. El sugerează că ortodoxia este o tradiție valoroasă și că oamenii ar trebui să o păstreze și să o respecte.

În a doua strofă, autorul explorează ideea că credința și tradițiile religioase pot oferi oamenilor un sens al scopului și al direcției în viață. El sugerează că credința poate fi o sursă de speranță și încurajare pentru oameni și că aceștia ar trebui să o păstreze vie și puternică.

În a treia strofă, autorul sugerează că ortodoxia este o tradiție care își are rădăcinile în istoria și cultura românească și că este important ca oamenii să își păstreze tradițiile și valorile culturale. El sugerează că ortodoxia poate fi o sursă de mândrie și identitate pentru români și că aceștia ar trebui să își păstreze credința și valorile religioase în ciuda provocărilor din lumea modernă.

În ultima strofă, autorul concluzionează că ortodoxia este o tradiție valoroasă și că oamenii ar trebui să o păstreze și să o respecte. El sugerează că ortodoxia poate fi o sursă de înțelepciune și învățătură pentru oameni și că aceștia ar trebui să își păstreze credința și valorile religioase în ciuda provocărilor din lumea modernă.

În concluzie, poezia „În veci, ortodocși” de Adrian Păunescu explorează ideea importanței credinței și a tradițiilor religioase în viața oamenilor și a societății în ansamblu. Poezia sugerează că ortodoxia este o tradiție valoroasă și că este important ca oamenii să își păstreze credința și valorile religioase. Poezia transmite un mesaj de mândrie și identitate națională, subliniind importanța tradițiilor și valorilor culturale în viața oamenilor.