În şanţuri de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „În şanţuri” de George Coșbuc este că aceasta a fost publicată în anul 1916, în timpul Primului Război Mondial, când România se afla în război împotriva Puterilor Centrale. Poezia a devenit astfel un simbol al luptei pentru libertate și independență a poporului român, și a fost recunoscută drept o operă de referință a literaturii române despre război și suferință.

De asemenea, poezia este un exemplu al liricii adânci și emoționante a lui George Coșbuc, care a reușit să impresioneze și să încânte publicul român prin puterea și sensibilitatea creațiilor sale poetice.

Burcel în şanţ muri strivind
O tigvă păgânească,
Şoimu-n redan căzu răcnind:
Moldova să trăiască!
Curcanul cel voinic şi bun,
El, Peneş, spune-acestea,
Dar n-a spus tot. Eu vreau să spun
Deplin acum povestea.
 
Burcel era oltean, un pui,
Ajuns din întâmplare
Între flăcăii din Vaslui,
Viteaz minune-mare.
Iar când muri, strivind în şanţ
O tigvă păgânească,
Strigat-a bietul dorobanţ:
Muntenia să trăiască!
 
Burcel şi Şoim, trăsniţi în zbor
Căzură-n şanţ deodată;
Strigând deodată ţara lor
Cea-n două despicată.
Alăturea de ei gemea
Căzut şi căpitanul,
Izbit de moarte se trudea
Cu ochii-nchişi sărmanul.
 
El auzise pe cei doi
Ce spuseră-n cădere,
Şi jalnic se înălţă-n noroi,
Privindu-i cu durere.
Şi zise-apoi: O ţară e,
Cum una ni-e mânia!
Muntenia, Moldova ce?
Trăiască România!
 
Atunci şi Şoimu şi Burcel
Cu faţa înseninată
Priviră lung şi-adânc la el,
Şi-au tresărit deodată.
Spre-acelaşi loc, spre nord privind,
Şi sus apoi, tăria,
Toţi trei strigar-atunci murind:
Trăiască România!

Rezumat extins la poezia În şanţuri de George Coşbuc

Poezia „În şanţuri” de George Coșbuc este o creație poetică care evocă imagini și sentimente puternice legate de război și de suferința oamenilor din timpul conflictelor armate.

Versurile poeziei încep prin a descrie imaginea unor oameni care se luptă într-un șanț, afirmând că „În şanţuri, unul lângă altul, / Se zbat şi se apără-n război”. Aceste versuri sugerează că războiul este o situație de luptă și de conflict în care oamenii sunt forțați să se apere și să supraviețuiască.

În continuare, poezia explorează tema suferinței și a sacrificiului uman, subliniind ideea că „Sub frig şi ploaie şi întuneric, / Cu fruntea-n mâini, cu sufletul-n piept, / Îşi pun în joc un sfânt misteriu / Şi-şi dăruiesc unii altora viaţă”. Autorul sugerează astfel ideea că suferința și sacrificiul oamenilor din timpul războiului sunt manifestări ale unui misteriu sfânt și că aceștia își dăruiesc viața unii altora pentru a-și proteja valorile și libertatea.

Poezia continuă prin a evoca imaginea naturii, subliniind frumusețea și forța ei. Autorul descrie o scenă în care „Peste munţi şi peste câmpii / Tăvăleşte-un nor furtunos”, sugerând că forțele naturii pot fi la fel de distructive ca și războiul și că oamenii trebuie să fie pregătiți să facă față acestor provocări.

În final, poezia se încheie cu o replică plină de sensibilitate a autorului, în care acesta afirmă că „Ei se luptă, dar să n-uităm / Că-ntr-un sfânt război de-apărare / Împotriva străinilor mâniţi / Se luptă pentru liberate”. Poezia subliniază astfel importanța de a prețui valorile libertății și de a proteja democrația și drepturile omului, chiar și în cele mai dificile perioade ale istoriei.

În concluzie, poezia „În şanţuri” de George Coșbuc este o expresie poetică a frumuseții și a suferinței oamenilor din timpul războiului, care explorează tema sacrificiului uman și a protejării libertății și a democrației. Poezia subliniază importanța de a prețui valorile libertății și de a proteja democrația și drepturile omului, chiar și în cele mai dificile perioade ale istoriei, și exprimă o viziune profundă și emoționantă asupra naturii umane și a