În muzeu de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „În muzeu” de George Coșbuc este că a fost una dintre primele poezii românești care a abordat tema valorilor culturale și a istoriei naționale. Această poezie a fost scrisă la începutul secolului al XX-lea, într-o perioadă în care România se confrunta cu numeroase probleme politice și sociale, iar autorul a dorit să atragă atenția asupra importanței culturii și a istoriei naționale în definirea identității românești.

De asemenea, poezia a fost influențată de mișcarea națională românească din secolul al XIX-lea, care a promovat ideea de unire a tuturor românilor și de creare a unui stat național unitar. Această poezie a avut un impact puternic asupra literaturii românești și a devenit un simbol al importanței culturii și a istoriei în definirea identității naționale românești.

Iar ulciorul mi-a vorbit,
Vrând, se vede, să mă mustre:
În colibele lacustre,
Stând pe scaunul cioplit
 
De-un druid, eu fui podoaba
Tribului întreg; şi-mi fu
Drag pe-atunci. O vezi şi tu:
Eu şi cu Dalvine roaba,
 
Fost-am de-un etrusc isteţ
Peste lac în luntre-aduse.
El sub laviţe-avea puse
Multe altele de preţ,
 
Cari pe-acele vremi senine
Artă şi minuni erau!
Astăzi hârburi poate stau,
Bietele, pe-un raft cu mine!
 
Şi din toate şi-a ales
Capul cetelor ilire
Un ulcior să nu te mire
Că suspin aşa de des
 
Un ulcior, şi-o roabă, biata!
Văd trecând pe-aici femei,
Şi-mi evoc mândreţea ei,
Şi-n etern slăvi-voi fata
 
Cea de-acum opt mii de ani!
Poate, albele ei oase,
Din nămolul apei scoase,
Poţi şi tu cu doi-trei bani
 
Să le vezi aici, străine,
Ori altunde-n vrun muzeu.
Am pierit, şi ea şi eu,
Când din văile vecine
 
Au venit arcaşii goi,
Mulţi şi tari, zvârlind tăciunii.
Au scăpat pe luntre unii
Dintre-ai noştri, cei vreo doi,
 
Însă cei mai mulţi pieriră.
Şi de-atunci, pe fund de lac
Şi-astăzi părţi din mine zac.
Iar pe câte le găsiră
 
Le-au adus aici, punând
Ciob la ciob ca să mă-nchege.
Ah, dar ce pot înţelege
Câţi îi văd pe-aici trecând?
 
Văd şi ei o oală spartă
Dintr-un lut sărac şi prost:
Eu, ce-ntr-alte vremi am fost
Ultima putinţă-n artă.
 
Şi desenul meu! Uşor
C-un cărbune de pe vatră
Mult mai bine-l fac pe-o piatră
Azi copiii-n jocul lor!
 
Tu ai sufletul mai larg,
Scapă-mă! Ce chin ai stinge,
Dacă-n lături m-ai împinge
Ca să cad şi să mă sparg!
 
Cât m-a înduioşat ulciorul!
Şi-aş fi vrut să-i fiu pe plac,
Însă ce puteam să fac?
Să mă vază păzitorul,
 
Iar a doua zi, fatal,
Să m-arate prin ziare:
Un nebun, pe cât se pare,
În muzeu, şi-un criminal!
 
Şi-am întors fără speranţă
Ochii şi-ncepui s-admir
Cum stăteau pe raft în şir
Acele de siguranţă.

Rezumat extins la poezia În muzeu de George Coşbuc

Poezia „În muzeu” de George Coșbuc este o meditație poetică asupra trecerii timpului și a valorii culturale a obiectelor vechi.

Poezia începe cu o descriere a unui muzeu vechi, în care se găsesc obiecte și artefacte din trecut. Autorul subliniază faptul că aceste obiecte au o valoare istorică și culturală și că ele sunt mărturii ale vieților și a culturilor celor care le-au creat și utilizat.

El continuă prin a face o legătură între obiecte și viața umană, sugerând că, asemenea obiectelor vechi din muzeu, oamenii au o valoare culturală și istorică, care trebuie să fie prețuită și respectată. Poezia vorbește despre cum trecerea timpului poate distruge și uita aceste valori, iar mesajul său este unul de avertizare și de apreciere a valorilor culturale și istorice.

În final, poetul ajunge la concluzia că viața este efemeră și că trebuie să ne bucurăm de fiecare moment pe care îl avem. El subliniază faptul că trebuie să prețuim valorile culturale și istorice, și să le transmitem mai departe generațiilor viitoare.

În ansamblu, poezia „În muzeu” este o meditație profundă asupra valorii culturale și istorice a obiectelor vechi și a vieților oamenilor. Poezia este plină de simboluri și metafore, iar mesajul său este unul de recunoștință și de contemplare asupra existenței noastre și a valorilor culturale care ne definesc ca popor.