În munte de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „În munte” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1966, în cadrul volumului de poezii intitulat „În dulcele stil clasic”. Poezia a fost scrisă într-un context în care natura și mediul înconjurător erau considerate o resursă valoroasă și o sursă de inspirație pentru mulți poeți și artiști români.

Prin urmare, poezia poate fi interpretată ca o expresie a interesului pentru frumusețea și valorile naturii, într-o perioadă în care protejarea mediului și a biodiversității nu erau încă subiecte de interes la nivel global.

De-a lungul anilor, poezia „În munte” a fost apreciată pentru mesajul său puternic și universal, care a vorbit despre tema frumuseții și a forței naturii. Poezia a devenit o emblemă a relației oamenilor cu natura, subliniind importanța respectului și a admirației față de aceasta și sugerează că oamenii ar trebui să își petreacă timpul în mijlocul naturii pentru a se bucura de frumusețea și liniștea ei. Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Adrian Păunescu, fiind inclusă în antologii de poezie românească și internațională.

---

Să stăm în munte şi să fie seară,
să ne străbată aer ca de templu,
pe-un peisaj de verde să contemplu
întunecimea ta elementară,

să-mi fie foame şi să-mi fie sete,
să-ţi fie cald, să-ţi fie sănătate,
să stăm în munte, să vorbim de toate,
pe relieful tragicei planete

şi să plecăm aproape-n somn din viaţă
pe-un drum fără lumină, peste munte,
să-mi coşi cu tine aripile frânte,
sângele tău să-mi fie fir şi aţă.

Şi eu să cad când stele-ncep să cânte
urlând de dor, în umbra ta măreaţă.

Rezumat extins la poezia În munte de Adrian Păunescu

Poezia „În munte” de Adrian Păunescu este un text poetic care explorează ideea frumuseții naturii și a relației oamenilor cu natura. Poezia sugerează că natura poate fi o sursă de inspirație și de bucurie pentru oameni și că aceștia ar trebui să își păstreze legătura cu ea pentru a putea trăi o viață mai plină și mai împlinită.

În prima strofă, autorul descrie imaginea unui munte înălțat și sugerează că acesta este un simbol al forței și al frumuseții naturii. El sugerează că oamenii ar trebui să se uite la munți cu admirație și cu respect, pentru a înțelege puterea și splendoarea naturii.

În a doua strofă, autorul explorează ideea că natura poate fi o sursă de inspirație și de bucurie pentru oameni. El sugerează că oamenii ar trebui să își petreacă timpul în mijlocul naturii și să se bucure de frumusețea și liniștea ei. El sugerează că natura poate fi o sursă de învățare și de înțelepciune, care poate ajuta oamenii să înțeleagă mai bine lumea și să își găsească propria lor cale.

În a treia strofă, autorul sugerează că natura poate fi o sursă de mister și de frumusețe. El sugerează că oamenii ar trebui să se bucure de frumusețea naturii și să își păstreze legătura cu ea, pentru a putea trăi o viață mai plină și mai împlinită.

În ultima strofă, autorul concluzionează că natura este o sursă de inspirație și de bucurie pentru oameni și că aceștia ar trebui să își păstreze legătura cu ea pentru a putea trăi o viață mai plină și mai împlinită. El sugerează că natura poate fi o sursă de înțelepciune și de învățare pentru oameni și că aceștia ar trebui să își petreacă timpul în mijlocul naturii pentru a se bucura de frumusețea și liniștea ei.

În concluzie, poezia „În munte” de Adrian Păunescu explorează ideea frumuseții naturii și a relației oamenilor cu ea. Poezia sugerează că natura poate fi o sursă de inspirație și de bucurie pentru oameni și că aceștia ar trebui să își păstreze legătura cu ea pentru a putea trăi o viață mai plină și mai împlinită. Poezia transmite un mesaj de respect și admirație față de frumusețea și forța naturii și sugerează că oamenii ar trebui să își petreacă