În limba ta de Grigore Vieru

Poezia „În limba ta” a fost publicată în anul 1970 în culegerea „Cântec pentru fiul meu”, iar versurile sunt pline de dragoste și admirație pentru limba română.

În această poezie, Vieru descrie limba română ca fiind o comoară valoroasă și o sursă de mândrie națională. El o personifică ca pe o mamă iubitoare, care își îngrijește copiii cu grijă și dăruire.

De-a lungul poeziei, Vieru evidențiază frumusețea și bogăția limbii române, menționând diverse aspecte, cum ar fi sunetele și ritmul, expresivitatea și sensibilitatea.

Poezia este un elogiu pentru limba română și o îndemnare pentru cititori să o aprecieze și să o îngrijească, pentru a păstra valorile culturii naționale și identitatea românească.

---

În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ,
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.

Rezumat la poezia În limba ta de Grigore Vieru

Poezia „În limba ta” de Grigore Vieru este un cântec de dragoste pentru limba maternă, care vorbește despre frumusețea și puterea cuvintelor și a limbii române. Poezia începe cu o invitație de a vorbi despre dragostea sa pentru limba română și de a o elogia pentru modul în care oamenii o folosesc în mod obișnuit.

Vieru evidențiază faptul că, prin intermediul cuvintelor, limbajul devine un instrument al expresiei și al comunicării. El spune că prin intermediul cuvintelor, oamenii își pot exprima gândurile, trăirile și sentimentele, creând astfel o conexiune emoțională puternică între vorbitor și ascultător.

Poezia continuă cu o enumerare a diferitelor părți ale corpului care sunt implicate în procesul de vorbire și a puterii lor în a transmite emoții și semnificații. Autorul subliniază că limba noastră maternă este parte din identitatea noastră și că ar trebui să fim mândri de ea și să o păstrăm vie și puternică prin utilizarea și îngrijirea ei.

În final, poetul face o declarație de dragoste pentru limba sa maternă, spunând că este parte din sufletul său și că va continua să o iubească și să o folosească pentru tot restul vieții sale. Poezia este un omagiu frumos adus limbii române și importanței ei în viața și cultura noastră.