În gondolă de Ion Luca Caragiale

Un fapt interesant despre poezia „În gondolă” este că a fost scrisă de Ion Luca Caragiale într-un moment în care se afla într-o călătorie în Italia, în timp ce lucra ca jurnalist pentru ziarul „Timpul”. Se pare că poetul s-a inspirat din experiența sa personală de plimbare cu gondola pe canalele Veneției și a transpus această experiență într-o poezie plină de frumusețe și romantism.

Poetul a publicat această poezie pentru prima dată în ziarul „Timpul” în anul 1883. De-a lungul timpului, poezia „În gondolă” a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Ion Luca Caragiale, fiind recunoscută pentru descrierea sa detaliată și impresionantă a Veneției și a unei experiențe romantice pe canalele sale.

---

La San Marco în piaţă,
Dulce curge-n carnaval,
Ca un vis, a noastră viaţă
Lin şopteşte-al mării val.

— Vino, vino, gondoliere,
Ia-ne, du-ne-ncet-încet,
Sub a lunii scâteiere…
Cântă, scumpul meu poet!

Doarme-albastr-Adriatică;
Dorul tău îmi vei cânta…
Nu te teme de nimică…
Eşti al meu şi sunt a ta!

Doarme-acum şi crudu-mi gâde
În palatu-i aurit;
De gelosul meu poţi râde,
De demult l-am adormit,

— Pentr-un zâmbet, o privire
De la tine, scump odor,
Partea-mi dau de nemurire,
Dau chiar patrie, onor!

Vezi tu luna de pe ceruri
Cum străluce mângâios,
Învelind tot în misteruri?
Pentru mine-i de prisos.

Tu eşti singura-mi lumină,
Luna mea d-acum tu eşti.
Dogaresa mea divină!
Spune-mi, spune: mă iubeşti?

— Te iubesc ca o nebună;
Fă cu mine orice vrei;
Dacă-s pentru tine lună,
Tu eşti soare-n ochii mei!

Dă-mi căldura ta suavă,
De-al ei foc să mă topesc…
Sunt a ta fidelă sclavă;
Te iubesc! da, te iubesc!

Înainte, gondoliere
Du-ne, du-ne-ncet-încet!
Sub a lunii scânteiere,
Cântă, scumpul meu poet!

— În Veneţia duioasă,
Dulce-i viaţa-n carnaval!
Pentr-o inim-amoroasă,
Cântă, râde-al mării val!

Rezumat extins la poezia În gondolă de Ion Luca Caragiale

Poezia „În gondolă” de Ion Luca Caragiale este o descriere romantică a unei plimbări în gondolă pe canalele Veneției. Poetul redă o atmosferă de vis și de frumusețe, iar versurile sale creează o imagine vie a orașului plin de farmec.

În prima strofă, poetul ne arată că se plimbă într-o gondolă pe canalele Veneției și că se bucură de frumusețea orașului. El observă străzile strâmte, clădirile înalte și misterioase și peisajul unic al lagunei.

În cea de-a doua strofă, poetul ne descrie culorile vii ale orașului, cu tonuri de auriu, albastru și verde, care se reflectă în apa lină a canalelor. El se bucură de liniștea și pacea din jur și se lasă purtat de valurile calme ale gondolei.

În strofa a treia, poetul evidențiază frumusețea și eleganța gondolierului, care manevrează cu pricepere gondola. El se simte ca într-un vis și este absorbit de frumusețea orașului, de sunetele liniștite și de mișcările line ale gondolei.

În ultima strofă, poetul ne sugerează că această experiență este unica și deosebită, iar el dorește să o păstreze mereu vie în memoria sa. În final, el își exprimă recunoștința față de această experiență minunată și își dorește ca acest vis să continue mereu.

În general, poezia „În gondolă” este un omagiu adus frumuseții și misterului Veneției, cu o descriere detaliată a unei experiențe romantice și unice într-un decor de basm.