În biserică de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „În biserică” de George Coșbuc este că ea face parte dintr-un ciclu de poezii religioase scrise de poet, care explorează tema credinței și a spiritualității. Ciclul cuprinde mai multe poezii, printre care „Muntele Athos”, „Lumină de seară” și „Sfântul Andrei”, și a fost apreciat de criticii literari pentru sensibilitatea și forța sa poetică. Poeziile din acest ciclu explorează diversitatea credințelor religioase și a experiențelor spirituale și reprezintă o contribuție semnificativă la literatura română din secolul al XX-lea.

O, prinde-mă de mână, iubito, şi mă du
Aproape, să ne fie vecin iconostasul,
Sub bolţi între columne molatic sune-ţi pasul,
Şi eu voi fi cucernic cât eşti de blândă tu.
 
Atâta sunt de rece, mă înfior să o spun.
O, dacă ştii tu, Fanny, că-mi eşti atât de dragă,
Tu poţi să mă cutremuri în firea mea întreagă,
Din cât sunt rău, iubito, o, vino, fă-mă bun!
Eşti tare, cât să-mi spulberi a sufletului mumii
Cu cel mai gingaş tremur al ochilor azuri,
Tu risipeşti c-un zâmbet a mele-nvăţături,
O, vino şi-mi răstoarnă pe toţi savanţii lumii!
 
Credinţele-mprăştiate le voi uni mănunchi,
Din patima iubirii mă voi renaşte iară,
Ca-n sufletul meu veşted speranţa să răsară,
Voi sta cu tine, dragă, alăturea-n genunchi
În faţa sfintei mame, sub bolţile-ncrustate
D-albastrul zugrăvelii; şi-o cruce sărutând,
Mă vei vedea, iubito, pe piatra goală stând,
La candela eternă cu mâini împreunate.
 
Şi eu voi prinde ruga din piul tău respir,
Precum din gura mamei copilul ia cuvinte
Să zică tot aceea ce zice ea înainte;
Pristol îmi vor fi ochii şi gura ta potir.
Atât de ideală, blândeţea ta mă-mbete
 
Să simt în ea căldura vangheliei lui Crist,
Şi crede-te voi înger, cum ştii să zâmbeşti trist
Şi-ţi scuturi alba frunte sub Dunărea de plete.
Vorbeşte-mi de speranţă, de rai şi Dumnezeu,
De tot ce nu-mi încape în inima pustie:
Ce n-am crezut d-a pururi, eu îţi voi crede ţie,
Şi face îmi-voi o dogmă din tot cuvântul tău.
Mă va inspira de nobil al ochilor tăi plimbet
Şi-atâta poezie din ochi am să culeg;
Zâmbindu-ţi inocenţa din sufletul întreg,
Eu voi cunoaşte raiul din fiecare zâmbet.
 
Voieşte numai, dragă, şi-atât de bun voi fi!
Eu nu iubesc pe nimeni, sunt lut sălbatic, Fanny,
Dar cere-mi tu, şi vecinic îmi voi iubi duşmanii,
De-mi zici să iubesc pietre, eu pietre voi iubi.
Tu poţi să mă cutremuri în firea mea întreagă!
Din cât sunt rău o, vino, cuprinde-mă în sublim,
Fă tot ce vrei din mine! De-mi pari un heruvim,
Îmi fac din tine idol şi-atât îmi eşti de dragă!
 
Oh, prinde-mă de mână, iubito, şi mă du
Aproape, să ne fie vecin iconostasul,
Sub bolţi între columne molatic sune-ţi pasul,
Şi eu voi fi cucernic cât eşti de blândă tu.

Rezumat extins la poezia În biserică de George Coşbuc

Poezia „În biserică” de George Coșbuc este un poem care descrie o experiență religioasă intensă trăită de protagonist în timpul unei slujbe în biserică. Poezia începe cu o descriere a bisericii, cu zidurile ei înalte și vitraliile colorate care filtrează lumina soarelui. Protagonistul se află în biserică într-o zi de sărbătoare și observă slujba care se desfășoară acolo.

În timp ce preotul rostește rugăciunile, protagonistul își lasă mintea să alunece și se gândește la propriile gânduri și sentimente. El își amintește de momentele din viața sa când a fost fericit sau trist și își exprimă speranța că Dumnezeu îi va ajuta să facă față dificultăților.

Pe măsură ce slujba continuă, protagonistul simte că energia și spiritul sacru din biserică îi intră în suflet și îi umple inima cu o pace și o liniște profunde. El simte că este legat de ceilalți credincioși prin această experiență comună și că, prin rugăciunile lor, toți își transmit unul altuia speranța și iubirea.

În final, protagonistul își exprimă dorința de a păstra această experiență cu el și de a o lăsa să îi inspire viața și acțiunile. El recunoaște că este nevoie de mult curaj și credință pentru a rămâne fidel în fața greutăților vieții, dar crede că energia și spiritul sacru din biserică îi vor da puterea de care are nevoie.

În general, „În biserică” este un poem care explorează tema spiritualității și a credinței, subliniind importanța experiențelor religioase în viața oamenilor. Poezia transmite o atmosferă solemnă și profundă, evocând puterea de conexiune și de speranță pe care oamenii o pot găsi prin intermediul credinței și a comunității.