Impozite, biruri și taxe de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Impozite, biruri și taxe” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1975, în cadrul volumului de poezii intitulat „Vinovații fără vină”. Poezia a fost scrisă într-un context în care România era încă sub regimul comunist și în care sistemul fiscal era foarte strict și controlat de către guvern.

Prin urmare, poezia poate fi interpretată ca un comentariu critic la adresa politicilor fiscale ale regimului comunist și la impactul acestora asupra vieții oamenilor și a societății în ansamblu. Poezia sugerează că impozitele și taxele pot fi o povară financiară pentru oameni și pot fi utilizate în mod nedrept și corupt de către guverne sau oficiali guvernamentali.

De-a lungul anilor, poezia „Impozite, biruri și taxe” a fost apreciată pentru mesajul său social și pentru modul în care a abordat problemele fiscale și economice ale societății. Poezia a devenit o metaforă pentru opresiunea și controlul guvernamental asupra vieții oamenilor și a fost apreciată pentru modul în care a transmis mesajul de responsabilitate și transparență în utilizarea banilor publici.

---

De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!

Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!

Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc întruna,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.

Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.

Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!

Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!

Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.

Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!

Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de zece.

Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.

Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.

Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm „Quo vadis?”,
Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă
Nici să murim acum nu mai e gratis.

La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!

Rezumat extins la poezia Impozite, biruri şi taxe de Adrian Păunescu

Poezia „Impozite, biruri și taxe” de Adrian Păunescu este un text poetic care explorează ideea impactului taxelor și impozitelor asupra vieții oamenilor și asupra societății în ansamblu. Poezia sugerează că impozitele și taxele sunt o povară pentru oameni și pot fi utilizate de guverne într-un mod nedrept și corupt.

În prima strofă, autorul descrie cum impozitele și taxele pot avea un impact negativ asupra oamenilor, sugerând că acestea pot fi o povară financiară pentru familiile și pentru persoanele cu venituri reduse. El sugerează că guvernele ar trebui să fie mai atente la modul în care aceste taxe sunt percepute și utilizate.

În a doua strofă, autorul explorează ideea că impozitele și taxele pot fi utilizate în mod nedrept și corupt de către guverne sau oficiali guvernamentali. El sugerează că aceștia pot utiliza aceste taxe în beneficiul lor personal sau în scopuri politice, în loc să le folosească pentru a îmbunătăți viața oamenilor și a societății.

În a treia strofă, autorul sugerează că impozitele și taxele ar trebui să fie utilizate în mod corect și responsabil, pentru a asigura bunăstarea oamenilor și pentru a susține dezvoltarea societății. El sugerează că impozitele și taxele ar trebui să fie percepute și utilizate cu transparență și responsabilitate, astfel încât oamenii să poată avea încredere în guvern și în sistemul fiscal.

În ultima strofă, autorul concluzionează că impozitele, birurile și taxele sunt o parte inevitabilă a vieții oamenilor și a societății, dar acestea ar trebui să fie utilizate într-un mod corect și responsabil. El sugerează că guvernele ar trebui să își asume responsabilitatea pentru utilizarea acestor taxe într-un mod just și pentru a asigura bunăstarea și dezvoltarea societății.

În concluzie, poezia „Impozite, biruri și taxe” de Adrian Păunescu explorează ideea impactului taxelor și impozitelor asupra vieții oamenilor și asupra societății în ansamblu. Poezia sugerează că impozitele și taxele pot fi o povară financiară pentru oameni și pot fi utilizate în mod nedrept și corupt. Totuși, autorul subliniază importanța utilizării acestor taxe într-un mod corect și responsabil, pentru a asigura bunăstarea și dezvoltarea societății.