Împărţeala de Alecu Donici

Un fapt interesant despre fabula „Împărțeala” de Alecu Donici este că ea reflectă o preocupare socială și morală specifică perioadei în care a fost scrisă. În secolul al XIX-lea, când Donici a trăit și a scris, societatea era profund influențată de ideile iluminismului și de noile valori sociale și politice. Prin urmare, multe dintre fabulele sale reflectă preocupările morale și sociale ale vremii sale, precum corupția, egoismul și lipsa de justiție.

De asemenea, „Împărțeala” este o fabulă universală, care poate fi aplicată și interpretată în mai multe moduri în funcție de contextul social și cultural. De exemplu, într-o societate capitalistă modernă, ea poate fi interpretată ca o critică a inegalității economice și a sistemelor de putere care favorizează cei mai puternici și influenți.

În plus, fabula „Împărțeala” este doar una dintre cele peste 100 de fabule scrise de Alecu Donici, care sunt considerate a fi unele dintre cele mai importante lucrări literare din limba română. Fabulele sale sunt apreciate pentru stilul lor clar și accesibil, dar și pentru mesajele lor profunde și universale.

---

Având tovărăşie
La o negustorie,
Câţiva prieteni pe viaţă

Au câştigat mulţime de bani gheaţă.
Şi adunându-se la casa lor obştească
S-au apucat folosul să-mpărţească.

(Dar sunt cam rare împărţele
Fără gâlceve sau smintele.)

Şi-ai mei prieteni buni, câştigul împărţind,
S-au întărtat la sfadă.
Când, iată! deodată,

Aud strigând:
– Săriţi! săriţi! foc! casa arde!
– Lăsaţi şi ne vom socoti pe urmă;
Dar trebuie să ştiţi că mie mi se cade

Din cea de faţă sumă
O mie încă şi mai bine,

Au zis dintre tovarăşi unul.
– Iar mie în tot bunul
Vro două mi se vine,

Le zise lor un alt.
– Aidem însă! – Ba staţi,
Şi dreaptă partea mea îmi daţi,

Strigară celalalt.
– Da pentru ce? Şi cum?

Sfădindu-se aşa, prietenii văd fum
Cu pălălaie-n casă,
Şi neputând să iasă,
Au ars ei toţi, cu bani, cu tot.

Aici a zice pot:
Că la un rău obştesc, când cere trebuinţa
Ca să-l întâmpinăm puind unit silinţa;

Adeseori pierim obşteşte,
Când fieştecare
Strigând cu gură mare,

La interesul său în parte aţinteşte.

Rezumat extins la fabula Împărţeala de Alecu Donici

În fabula „Împărțeala” de Alecu Donici, o vulpe și un câine ajung la un acord în privința împărțirii unui miel. Cei doi animale se întâlnesc în pădure și găsesc un miel mort, dar nu reușesc să cadă de acord asupra modului în care ar trebui împărțit.

Vulpea propune să împartă mielul în două părți egale, dar câinele insistă că ar trebui să primească o parte mai mare decât vulpea, deoarece el a găsit mielul și este mai puternic. Vulpea argumentează că, deoarece ea este mai isteață, ar trebui să primească partea mai mare, dar câinele nu este de acord.

În cele din urmă, câinele ajunge să fie de acord cu propunerea vulpii, dar în loc să împartă mielul în două părți egale, el îi dă vulpii partea mai mare și păstrează pentru el doar un picior. Vulpea se arată mulțumită, dar apoi își dă seama că a fost înșelată și că nu a obținut o parte echitabilă din miel.

Fabula transmite ideea că împărțirea inechitabilă poate apărea chiar și în cazul în care se ajunge la un acord, dacă nu există o abordare corectă și echilibrată a problemei. De asemenea, fabula sugerează că inteligența și abilitățile sunt la fel de importante ca forța fizică, întrucât puterea singură nu garantează un avantaj în fața altora.

În general, fabula „Împărțeala” reprezintă o satiră la adresa egoismului și a tendinței umane de a acționa în propriul interes, chiar și atunci când este vorba de împărțirea resurselor limitate.