Imnul României Mari de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Imnul României Mari” de Adrian Păunescu este că ea a fost compusă în 1985, cu ocazia împlinirii a 67 de ani de la Marea Unire din 1918, și a fost interpretată într-un concert susținut de Orchestra Filarmonică din Timișoara. Concertul a fost un eveniment major în cultura românească și a fost transmis la televiziunea națională, fiind urmărit de milioane de oameni din întreaga țară.

Poezia a devenit rapid populară și a fost recitată în multe spectacole și evenimente culturale, fiind considerată un simbol al mândriei și patriotismului românesc. De-a lungul timpului, poezia a fost inclusă în multe antologii de poezie și a fost tradusă în mai multe limbi străine. Este considerată una dintre cele mai cunoscute și reprezentative poezii ale lui Adrian Păunescu.

---

Nu ne jucăm cu țara și cu neamul,
Ar fi rușine și ar fi păcat,
E-al nostru râul și al nostru ramul
Și mama nu e de negociat.

De-ar fi ca lumea într-un foc să piară
Și oamenii să i se facă scrum,
Noi ne-am întoarce din cenușă, țară,
Să te-nviem pentr-un destin postum,

Că Dunărea și Marea și Carpații,
Cu Olt și Mures, Jiu și Prut și Criș,
Ne sunt surorile și ne sunt frații,
Oricâte ne-ar mai sta de-a curmeziș.

Din Iași, din Timișoara, din Craiova,
Din Cernăuți, din Cluj, din Chișinău,
Românii risipiți oriîncotrova
Aduc la București drapelul tău.

1 Decembrie ni-i idealul,
Când Clopotul Unirii a legat
Muntenia, Moldova și Ardealul,
În sensul lor deplin și-adevărat.

Adună cifre, domnule contabil,
Și scade cifre, domnule gropar,
Dar țara nu-i ceva negociabil
Și jerfa noastră n-a fost în zadar.

Putem muri, cum fiecare moare,
Dar vom visa și vom striga mereu:
Trăiască veșnic România Mare,
Așa să ne ajute Dumnezeu.

Rezumat extins la poezia Imnul României Mari de Adrian Păunescu

Poezia „Imnul României Mari” de Adrian Păunescu este o operă literară de mare importanță pentru cultura și istoria românească, care celebrează momentul istoric al Marii Uniri din 1918.

Poezia începe prin a descrie momentul unirii, când românii din toate provinciile istorice au unit forțele pentru a crea o Românie Mare, liberă și independentă. Autorul exprimă mândria și bucuria pentru această realizare istorică, afirmând că este un moment în care toți românii au fost uniți într-o singură inimă și că acest moment trebuie să rămână viu în memoria noastră.

În continuare, poezia celebrează valorile și tradițiile românești, afirmând că acestea sunt cele care ne definesc și ne unesc ca popor. Autorul subliniază importanța păstrării acestor tradiții și valorilor, în special într-un moment în care România este pusă la încercare de forțele externe și interne.

Poezia continuă prin a exprima recunoștința și admirația față de cei care au luptat pentru libertatea și independența României. Autorul face referire la eroii și martirii care și-au dat viața pentru aceste valori, afirmând că ei sunt cei care au făcut posibilă realizarea unirii și că trebuie să-i păstrăm memoria vie.

În ultima parte a poeziei, autorul își exprimă speranța că România va continua să fie un simbol al libertății și independenței în lume și că va fi mereu un loc în care valorile și tradițiile românești vor fi păstrate și celebrate.

În concluzie, poezia „Imnul României Mari” de Adrian Păunescu este o celebrare a momentului istoric al Marii Uniri din 1918 și a valorilor și tradițiilor românești. Poezia subliniază importanța păstrării acestor valori și a amintirii celor care au luptat pentru libertatea și independența României. Este un mesaj puternic care ne amintește de bogăția și diversitatea culturii românești și de importanța păstrării acesteia pentru generațiile viitoare.