Ieșirea din cerc de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Ieșirea din cerc” de Adrian Păunescu este că ea a fost publicată pentru prima dată în volumul său de poezii „Omul recent” în 1977. Poezia a fost apreciată de criticii literari pentru modul în care a reușit să exprime emoțiile și gândurile personajului principal, care încearcă să iasă dintr-un cerc închis și să-și depășească înstrăinarea.

De-a lungul timpului, poezia a fost recitată în multe spectacole și evenimente culturale și a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Adrian Păunescu. Este considerată un exemplu reprezentativ al poeziei sale de introspecție și de explorare a temelor filozofice și existențiale.

---

Ascultă tu, iubirea mea, ascultă
De ce mi-e dat de forme să alerg.
Că s-a mărit plăcerea lor ocultă
De-a-nscrie toate formele în cerc.

Eu am văzut plângând patrulatere
Ce nu-și puteau închipui că-ncap
În cercul care tuturor le cere
Definitiv transfer la el în cap.

Triunghiurile mândru ascuțite
Erau mototolite cu aplomb,
Zvârlite-n cercu-aceleiași ursite
Ca și dramatic condamnatul romb.

Nimic nu scapă cercului din urmă,
Un cerc anulator și uniform,
Întreaga geometrie e o turmă
Scâncind secret, dar pactizând enorm.

Ascultă tu, iubire imperfectă,
De ce, să ne păstrăm așa, încerc:
Că mă-nspăimântă viața de insectă
A formelor ce se supun în cerc.

Eu nici cu-atât, cu-o linie, oricare,
În cercul silnic nu mă dau supus,
Suntem un poliedru în mișcare,
Ce căutăm pe unde aripi nu-s?

E cald în cerc și uneori e bine,
Ai avantaje mari la orice pas,
Dar parcă prea ți-e viața de rușine
Cât timp ți-o circumscrie un compas.

Iubita mea, în dinți îmi port cuțitul
Să tai anulatorul cerc urât,
Decât în cerc chiar larg cât infinitul,
Mai bine într-un punct, și nici atât.

Rezumat extins la poezia Ieșirea din cerc de Adrian Păunescu

Poezia „Ieșirea din cerc” de Adrian Păunescu este un poem puternic și emoționant care explorează tema înstrăinării și a disperării, prin intermediul unei metafore a unui cerc închis.

În prima parte a poeziei, autorul descrie un cerc în care personajul principal al poeziei este prins. El folosește descrieri puternice ale cercului pentru a sugera faptul că personajul principal este captiv într-o lume care nu îi oferă libertatea și bucuria.

În continuare, poezia se concentrează asupra personajului principal al poeziei, care încearcă să iasă din cercul său. Autorul descrie cum personajul principal își dorește să scape de înstrăinarea sa și cum încearcă să găsească o cale de a ieși din cercul în care se află.

Poezia continuă prin a explora emoțiile și gândurile personajului principal, care se simte neputincios în fața înstrăinării sale. El își amintește de momentele în care se simțea puternic și își dorea să se elibereze de închisoarea sa, dar acum simte că este captiv într-o lume care nu îi oferă libertatea și bucuria.

În ultima parte a poeziei, autorul sugerează că, în ciuda înstrăinării și a disperării, este important să luptăm și să căutăm ieșirea din cercul nostru. El afirmă că trebuie să găsim curajul de a ne confrunta cu propria noastră condiție umană și de a ne elibera de închisoarea noastră pentru a putea trăi o viață plină de speranță și de fericire.

În concluzie, poezia „Ieșirea din cerc” de Adrian Păunescu este un poem emoționant care explorează tema înstrăinării și a disperării. Poezia subliniază importanța de a găsi curajul de a ne confrunta cu propria noastră condiție umană și de a ne elibera de închisoarea noastră pentru a putea trăi o viață plină de speranță și de fericire. Este un mesaj puternic care ne amintește că, în ciuda înstrăinării și a disperării, trebuie să luptăm și să căutăm ieșirea din cercul nostru și să ne eliberăm de constrângerile care ne țin captivi.