Iepurele şi broaştele de La Fontaine

Fabula „Iepurele şi broaştele” de La Fontaine prezintă o întâmplare în care un iepure se bălăcește într-un lac și îi sfătuiește pe broaștele de pe mal să încerce și ele apa. Broaștele, cu toate că nu sunt foarte îndemânate în înot, se hotărăsc să încerce și cad una câte una în apă. În cele din urmă, iepurele este uimit să vadă că broaștele sunt pe jumătate înecate și se luptă să iasă din apă, în timp ce el înoată liniștit în jurul lor.

Iepurele le dă o lecție de morală broaștelor și le spune că trebuie să fie mulțumite cu ceea ce sunt și să nu încerce să imite pe alții. El explică că fiecare animal are propriile sale talente și trebuie să le valorifice în modul cel mai bun posibil, în loc să încerce să facă ceva ce nu le este natural. În final, iepurele își ia la revedere de la broaște și le lasă să se descurce singure în apă.

Această fabulă transmite mesajul că fiecare individ are propriile sale abilități și ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea și utilizarea acestora în loc să încerce să se compare cu alții sau să încerce să își asume roluri care nu le sunt proprii.

---

Un iepure şedea pe gânduri, în vizuina sa,
Căci ce putea în adăpostu-i să facă altceva?
Căzuse într-o sumbră stare:
E trist şi ros de-nspăimântare.
„Fiinţele – spunea – fricoase din natură
Nenorociri îndură!
Nu pot să-nghită-n pace
Mâncarea ce le place.
N-au bucurii depline; primejdii calea le-o aţin.
Şi eu trăiesc asemeni: această spaimă rea
Îmi stinghereşte veşnic somnul, deschişi chiar dacă ochii-i
Ţin.

– îndreaptă-te! – să spună ar putea
O minte înţeleaptă.
Dar frica se îndreaptă?
De altfel, ştiu, această frică
Nu este nici la om mai mică.”
Tot frământând acestea-n gând, i-i mintea ca năucă.
De grijă şi de spaimă,
Stă cu urechile ciulite şi vorba o îngaimă.
O umbră sau un foşnet – şi febra îl apucă.
Deodată bietul animal
Aude chiar un fâşâit,
Pe care-l ia drept un semnal
Că trebui să fugă – şi-ndată a fugit.

Tot alergând, ajunse la o baltă.
Trezite, broaştele din mal, ca la un semn, se saltă
Şi-n apă au ţâşnit.
„Şi eu pe alţii – zise – îi înspăimânt, vezi bine,
Întocmai cum şi alţii mă sperie pe mine.
Îndată ce mă văd,
Fug animalele ca de prăpăd.
De unde-mi vine atâta voinicie?
Să fiu eu un războinic? – Ce să fie?”

Nu e fricos pe lume – s-ar zice, în sfârşit –
Ca-n spaimă să nu fie de altul depăşit.

Rezumat extins la fabula Iepurele şi broaştele de La Fontaine

Fabula „Iepurele şi broaştele” de La Fontaine își are originea într-o fabulă antică grecească a lui Aesop, intitulată „Broaștele și Iepurele”, însă La Fontaine i-a dat o nouă interpretare. Această fabulă a fost publicată pentru prima dată în 1678 și își propune să ilustreze importanța prudenței și a cunoașterii de sine în fața unor situații dificile.

În fabulă, iepurele și broaștele se întrec într-o cursă, iar iepurele, convins că este mult mai rapid decât broaștele, decide să facă o pauză pe parcurs pentru a se odihni și a se răcori. În timp ce iepurele stă pe marginea drumului, broaștele continuă să meargă încet și sigur, ajungând în cele din urmă primul la linia de sosire.

Moralitatea fabulei este că viteza și încrederea în sine nu sunt întotdeauna suficiente pentru a obține succesul, ci este necesară și prudența și cunoașterea de sine. De asemenea, fabula subliniază faptul că subestimarea adversarului poate avea consecințe negative.

În versiunea lui La Fontaine, fabula este scrisă în versuri și are un ton ironic și satiric.