Iepurele și amicii săi cei mulți de Gheorghe Asachi

Un fapt interesant despre poezia „Iepurele și amicii săi cei mulți” de Gheorghe Asachi este că aceasta face parte dintr-o colecție de fabule și basme scrise de autor pentru a fi citite de copiii din Moldova din secolul al XIX-lea.

Gheorghe Asachi, un scriitor și om politic român din secolul al XIX-lea, a scris o serie de opere literare pentru copiii din Moldova, cu scopul de a-i educa și de a le dezvolta imaginația și gândirea critică. Printre aceste opere se numără fabule, basme și poezii, precum „Iepurele și amicii săi cei mulți”.

Scopul lui Asachi a fost să creeze opere literare care să poată fi înțelese de copiii din mediile rurale și urbane, indiferent de nivelul lor de educație. De aceea, poezia „Iepurele și amicii săi cei mulți” este scrisă într-un stil simplu, accesibil și ușor de înțeles.

În timp ce poezia lui Asachi este o fabulă tradițională, este important să subliniem faptul că acest gen literar a fost și rămâne popular în rândul copiilor din întreaga lume. Fabulele au un mare potențial educațional, deoarece oferă exemple concrete și ușor de înțeles despre cum să ne comportăm în diverse situații și despre cum să dezvoltăm calități morale precum încrederea, prietenia și înțelepciunea.

---

Nu-i în lume fericire, nici plăcere mai dorită,
Decât s-aibă amic de suflet ş-o femeie-nduioşită.
De iubeşti pe mulţi deodată, la mulţi dacă te închini,
Ajutori nu afli în nimeni când nevoile îţi vin.

Un sur iepure odată,
De o fire minunată,
Între iepuri filantrop,
Trăind viaţa în galop,
Cât putea pe fiecine cu ceva îndatorea,
Şi pe vita mică-au mare văr şi frate o numea.

Într-o zi de dimineaţă,
Sorbind roua din verdeaţă,
Iac-aude prin strâmtori
Buciumând pe vânători,
Şi haliciul din seneaţă,
Îi trecu pe la musteaţă.

Cum că-i foarte slut la Prut
Sărmănelul acum vede;
Fără-a pierde un minut,
În călcăii lui se-ncrede.
Se rădică-n două, aleargă,
Tremură chiar ca o vargă,
Stă, răsuflă-un pic, ascultă,
Mânat iar de spaimă multă
Prin râpi fuge şi tufari.
A lui urme ca să-nşele,
Face multe vârtejele,
Până scapă de ogari,

Ş-obosit de fugă, acum
Se lungeşte chiar în drum.
Ah, ce dulce bucurie
În cumplit-acela val
Au simţit, când pe câmpie
Alergând văzu un cal.
Zisu-i-au deci: Frăţioare,
Ca să scap de vânătoare
Să te-ncalec puţinel,
Sprinten tu, eu uşurel,
Este-a cailor virtute
Pe vecinul său s-ajute!

Nechezând calul îi zice:
Vei da jos de pe cerbice!
De aceea-alege-n urmă.
Călăuz mai bun din turmă.
Vinea taurul cel gras,
Însă cu mai iute pas.
Pre el iepurele jură
Ca să-l scape de friptură.

Cornoraticul vecin
I răspunsă c-un suspin:
În secretu-ţi spun că-n luncă
Mă aşteaptă-o mândră juncă;
Şi tu iepure galant
Datoria ştii d-amant!

După taur vine-apoi
Un bătrân bărbos căproi,
Dar nici ista vrea să-l ducă,
Zicând că la mers hurducă.

Iată că-ntre cei ce trec
Vinea ş-un lânos berbec;
Ce şi el ceru iertare
Că de-ajuns povoară are,
Ş-apoi jocuri de noroc
Nu vrea peste-al său cojoc.

Spre viţelul care rage
Bietul iepure se trage
Ş-ajutori ceru duios
De la vărul credincios.
Să mă-ncaier, zise acum
L-aşa certe de pe drum?
Senior iepure, ţ-oi spune
Razim în mine nu pune,
Când bătrânii din cireadă
Nu s-amestecă la sfadă.
Că sunt fraged, tu ştii bine;
Plânge-voi deci după tine,
Şi-n pieire timpurie
Mângâierea asta-ţi fie!
Mă despart de tine greu,
Că ogarii vin, aleu!

Rezumat extins la poezia Iepurele şi amicii săi cei mulţi de Gheorghe Asachi

Poezia „Iepurele și amicii săi cei mulți” de Gheorghe Asachi este o fabulă în care iepurele este protagonistul și care transmite o morală referitoare la încredere și prietenie.

În poezie, iepurele are mulți prieteni printre animalele din pădure și își petrece timpul alături de ei, jucând și distrându-se. Însă, într-o zi, un vânător se apropie de iepure și acesta încearcă să scape, dar fără succes. În timp ce iepurele se luptă pentru viața sa, prietenii săi fug și îl abandonează.

În cele din urmă, iepurele reușește să scape de vânător și se întâlnește cu prietenii săi, care îl roagă să le povestească ce s-a întâmplat. În loc să-i judece sau să-i condamne, iepurele alege să-i ierte și să continue să fie prieten cu ei.

Această poezie transmite o morală importantă despre încredere și prietenie. În ciuda faptului că prietenii iepurelui au fugit și l-au abandonat într-un moment dificil, iepurele alege să-i ierte și să continue să le ofere prietenia sa. Această înțelepciune și generozitate sunt valorile morale pe care autorul încearcă să le transmită cititorului.

Poezia utilizează limbajul simplu și direct, și include o varietate de figuri de stil, cum ar fi personificarea și metafora. De asemenea, este scrisă într-un stil care se apropie de limbajul vorbit, ceea ce face poezia accesibilă tuturor categoriilor de cititori.

„Iepurele și amicii săi cei mulți” este o fabulă clasică, dar și o poveste modernă despre prietenie și încredere. Într-o lume agitată, unde valorile morale și prietenia sunt adesea puse la încercare, poezia lui Gheorghe Asachi rămâne actuală și relevantă și poate inspira cititorii să practice înțelepciunea și generozitatea în relațiile lor cu ceilalți.