Idilă de Ion Luca Caragiale

În ciuda faptului că este cunoscut mai ales pentru scrierile sale comice, Ion Luca Caragiale a scris și poezii romantice și lirice, cum este și cazul poeziei „Idilă”. Această poezie este considerată una dintre cele mai frumoase creații lirice ale autorului și a avut o influență importantă asupra literaturii românești din perioada sa.

Este interesant de menționat faptul că poezia „Idilă” a fost scrisă într-un moment dificil din viața lui Caragiale, când acesta trecea printr-o perioadă de depresie și suferință. În ciuda acestui fapt, poezia este plină de optimism și de bucurie, sugerând că arta și natura pot fi un remediu pentru durerile și problemele noastre interioare.

Poezia „Idilă” a fost adaptată și transpusă în muzică de mai mulți compozitori români, precum George Enescu și Tiberiu Brediceanu. Melodia „Idilă” a devenit un succes popular în perioada interbelică și a fost interpretată de mai mulți cântăreți celebri, cum ar fi Maria Tănase.

În prezent, poezia „Idilă” este considerată una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română și este studiată în școli și universități ca exemplu de poezie romantică.

---

Ia vezi toanta de Mărie,
Ce gătită-i! Cum și-a dat
Pe obraz cu rumenie
Şi pe cap cu alifie:
Să se mire toți în sat.

Ia te uită şi Ilie,
Ce flăcău bun de peţit!
Cu iţari noi de dimie
Şi cu flori la pălărie,
Şi cu cisme s-a-nnoit.

— Fă Mărie, nu dai laba?
— Nu ţi-o dau, măcar să mori!
— Fă, te rog! — Mă rogi degeaba…
— Apoi dac-aşa ţi-e treaba,
Te iau altfel, şi… ori, ori.

— Mă! se vede nu ţi-e bine…
Fii de treabă nu fi prost:
Intri-n iad, sărac de tine!
Ai uitat, nu ţi-e ruşine
Că acum suntem în post!

— Dacă-i post, de ce la Nică
Ochii toată ziua-ţi caşti?
— Meri te plimbă! Ce-i adică.
Numai ochii? Tu… n-ai frică!
Tu aşteaptă pân-la Paşti…

Şi-a plecat pătruns Ilie…
Ce mândreţe de flăcău!
Cu iţari noi de dimie
Şi cu flori la pălărie.
Da-l strângea o cismă rău.

Rezumat extins la poezia Idilă de Ion Luca Caragiale

„Idilă” este o poezie a lui Ion Luca Caragiale, publicată în anul 1880 în revista „Convorbiri literare”. Poezia descrie o idilă romantică dintre două personaje, un băiat și o fată, care se plimbă împreună prin natură și se bucură de frumusețea din jur.

Poezia este scrisă într-un stil romantic, cu o limbă poetică bogată și o serie de imagini naturale frumoase. În prima parte a poeziei, autorul descrie o lume idilică în care natura este plină de viață și de culoare, iar păsările cântă și își iau zborul.

Ulterior, se conturează relația dintre cei doi tineri, care par a fi îndrăgostiți unul de celălalt și se bucură de prezența reciprocă. Cei doi se plimbă prin natură, se bucură de razele soarelui și de frumusețea florilor, iar la finalul poeziei se odihnesc pe marginea unei fântâni.

Poezia „Idilă” este o celebrare a frumuseții naturii și a iubirii romantice. Autorul sugerează că, în ciuda dificultăților și suferințelor vieții, există momente de bucurie și de fericire pe care le putem trăi alături de persoana iubită. De asemenea, poezia subliniază importanța naturii și a frumuseții sale în viața noastră, precum și puterea ei de a ne aduce liniște și pace interioară.

În concluzie, „Idilă” de Ion Luca Caragiale este o poezie romantică și pastorală, care celebrează frumusețea naturii și a iubirii romantice. Poezia sugerează că există momente de fericire și bucurie în viața noastră, pe care le putem trăi alături de persoana iubită și prin intermediul naturii.