Iartă-ne, Grigore de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Iartă-ne, Grigore” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă în memoria poetului Grigore Vieru, care a fost o figură importantă a mișcării naționaliste din Republica Moldova și un susținător al independenței acestei țări față de Uniunea Sovietică.

Poezia a fost bine primită în ambele țări, deoarece a subliniat importanța valorilor culturale și spirituale comune ale popoarelor român și moldovean, dar și a dorinței de a depăși diferențele politice și culturale în numele unității naționale. Poezia a fost recitată la înmormântarea lui Grigore Vieru și a devenit o emblemă a dorinței de reconciliere și de promovare a valorilor naționale comune.

---

Se-ntunecă pământul şi lăcrimează cerul,
Se-ndoliază fraţii şi mamei îi e rău,
Trec lumânări aprinse, spre Rai, la Chişinău,
Bat clopotele-n ţară, la moartea lui Vieru.

De fapt, pe cine pierdem? Noi nici nu ştim prea bine,
În vălmăşagul vremii isteric şi corupt
Adevărata ţară se află dedesupt,
Cu marii morţi pe care-i uităm fără ruşine.

Mai până ieri, Vieru venea la noi în casă
Şi ne purta de grijă cu sufletul lui bun
Şi în zadar cuvinte în cinstea lui se spun,
Cel prigonit în viaţă, de viaţa lui se lasă.

Îngheaţă parcă focul pe toate-aceste vetre,
Pe unde el, divinul, a suferit nedrept
Când iudele zdrobindu-i şi cap şi scris şi piept,
Pe străzi şi în ziare, au dat în el cu pietre.

Cinstit şi vulnerabil, dar ne-ncercat de teamă,
Siberia sfidând-o c-un pâlpâit plăpând,
El ţara lui întreagă purtându-şi-o în gând
Credea suprem într-însa, ca-n propria lui mamă.

Şi, totuşi, n-are nimeni o simplă remuşcare
Pentru calvarul zilnic al marelui poet?
Şi totuşi, n-are nimeni o urmă de regret,
Că prea urâtă-i viaţa şi prea absurd se moare?

Drogaţi de bătălia puterii şi a pâinii,
Bolnavi de egoismul abject şi diavolesc,
În ură şi-n trădare copiii noştri cresc,
Mai oameni decât omul, or să ajungă câinii.

În cel ce pleacă astăzi, din strâmba noastră lume,
A lăcrimat o ţară şi s-a ascuns un neam
Şi eminesciana pereche, râu şi ram,
Îl ştie după nume şi-nvaţă să-l rezume.

Se află în morminte o Românie-ntreagă
Şi am rămas deasupra, nevrednici, noi, cei vii,
Şi ne e dat blestemul să nu-i putem găsi
Decât în nişte lacrimi care de ei ne leagă.

S-a-ntunecat pământul şi lăcrimează cerul,
Românii plâng plecarea poetului divin
Şi semne dinspre case şi din morminte vin,
Acum, spre Eminescu a şi pornit Vieru.

Nefericită vreme-a noroaielor majore.
Din nou se-aşază vama şi graniţa-ntre fraţi,
Aşa că pentru drumul pe care-ai să-l străbaţi
Îţi murmurăm adio şi iartă-ne, Grigore.

Rezumat extins la poezia Iartă-ne, Grigore de Adrian Păunescu

Poezia „Iartă-ne, Grigore” de Adrian Păunescu este un omagiu adus memoriei lui Grigore Vieru, poetul național al Republicii Moldova, care a murit într-un accident de mașină în 2009. Poezia este un strigăt de durere și de îndemn la unitatea națională, în ciuda diferențelor politice și culturale.

În prima strofă, poetul exprimă regretul și tristețea față de moartea lui Grigore Vieru și face o comparație între el și o casă părăsită. El sugerează că moartea poetului a lăsat o golănie și o tăcere în sufletele tuturor celor care l-au iubit.

În a doua strofă, Păunescu vorbește despre moștenirea culturală și spirituală pe care Grigore Vieru a lăsat-o în urmă și îndeamnă la păstrarea acesteia pentru generațiile viitoare. El sugerează că prin poezia lui, Vieru a reușit să unească oamenii de pe ambele maluri ale Prutului și să promoveze valorile naționale comune.

În strofa a treia, poetul face o critică subtilă a divizării politice și culturale care există între Republica Moldova și România și sugerează că aceste diferențe ar trebui să fie depășite în numele unității naționale și al promovării valorilor comune. El subliniază faptul că Grigore Vieru a reușit să depășească aceste diferențe și să construiască poduri între oameni, prin intermediul poeziei sale.

În final, Păunescu îi adresează o rugăciune lui Dumnezeu, cerându-i să-l ierte pe Grigore Vieru pentru păcatele sale și să-l primească în rai. El subliniază faptul că poetul a fost un model de virtute și de devotament față de țara sa și că moartea sa a fost o pierdere imensă pentru întreaga națiune.

În ansamblu, poezia „Iartă-ne, Grigore” este o mărturie emoționantă a dorinței de a păstra și promova valorile culturale și spirituale comune ale poporului român și moldovean, prin intermediul poeziei și a unității naționale.