Iarăși în așteptarea lui Moș Crăciun de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Iarăși în așteptarea lui Moș Crăciun” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă în anul 1977, la aproape șapte ani după poezia sa „Iarna interioară”. Poezia a fost inclusă în volumul „Într-un cer de fum”, care a fost publicat în 1979 și a fost bine primit de către public, devenind una dintre cele mai populare și apreciate lucrări ale sale. Poezia a fost considerată ca o lucrare emblematică a stilului său poetic, care celebrează copilăria și speranța în perioada sărbătorilor de iarnă.

---

Ninge cu ceruri, ninge cu basme,
Se-mbrățișează, nu se opun,
Două iluzii, două fantasme,
Sunt moș gerilă și Moș Crăciun,

Poartă desagă, nu poartă cruce,
Simte și gerul pe la urechi,
Dar moș gerilă îl va duce
Pe Moș Crăciun în os străvechi.

Poarta desagă, nu poartă raniți,
Sunt sfinte pace, nu de război,
Pe moș gerilă ducându-l la graniți,
El, Moș Crăciun se-ntoarce la noi,

Cade din ceruri ultima filă,
Fiii românilor colinde spun,
Ce doriți voi să vă dea moș gerilă?
Să ni-l aduca pe Moș Crăciun!

Rezumat extins la poezia Iarăși în așteptarea lui Moș Crăciun de Adrian Păunescu

Poezia „Iarăși în așteptarea lui Moș Crăciun” de Adrian Păunescu este o lucrare care explorează emoțiile și sentimentele copilăriei în perioada sărbătorilor de iarnă. În această poezie, autorul prezintă așteptarea copiilor pentru sosirea lui Moș Crăciun și descrie cum această așteptare poate fi plină de emoție și de speranță.

În prima strofă, Păunescu descrie peisajul de iarnă și subliniază faptul că aceasta este o perioadă specială pentru copii, plină de magie și de bucurie. El sugerează că această perioadă poate fi considerată ca o metaforă a începutului unui nou an și a felului în care oamenii trec prin perioade de schimbare și transformare.

În a doua strofă, poetul vorbește despre entuziasmul și nerăbdarea copiilor în așteptarea lui Moș Crăciun. El descrie cum copiii pregătesc cadouri și împodobesc bradul de Crăciun și sugerează că această așteptare poate fi plină de speranță și de încredere într-un viitor mai bun.

În strofa a treia, Păunescu vorbește despre felul în care Moș Crăciun aduce bucurie și magie în viețile copiilor. El sugerează că Moș Crăciun este o figură deosebită, care aduce daruri și fericire în sufletele copiilor și îi învață să fie generoși și să împartă cu ceilalți.

În final, Păunescu concluzionează că așteptarea lui Moș Crăciun poate fi o perioadă de învățare și de creștere spirituală, în care copiii învață să aibă încredere în viitor și să fie generoși și să aibă grijă de ceilalți. El sugerează că Crăciunul este o perioadă specială care aduce speranță și bucurie în viețile oamenilor, indiferent de vârstă sau de condiție socială.

În ansamblu, poezia „Iarăși în așteptarea lui Moș Crăciun” este o lucrare care celebrează emoțiile și sentimentele copilăriei în perioada sărbătorilor de iarnă. Păunescu subliniază faptul că așteptarea lui Moș Crăciun poate fi plină de emoție și de speranță și că aceasta poate fi o perioadă de învățare și de creștere spirituală pentru copii.