Ia-ţi umbra şi pleacă de Constanţa Buzea

Un fapt interesant despre poezia „Ia-ți umbra și pleacă” de Constanța Buzea este că ea a fost publicată pentru prima dată în anul 1969, în volumul său de poezii intitulat „Fereastra întunecată”. Poezia a devenit ulterior una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale sale, fiind inclusă în multe antologii de poezie românească și fiind studiată în școli și universități.

De asemenea, poezia a fost tradusă în mai multe limbi străine, inclusiv în engleză, germană, franceză și italiană, fiind astfel cunoscută și apreciată în afara granițelor României. Poezia a câștigat și premii importante, cum ar fi Premiul Uniunii Scriitorilor din România și Premiul „Mihai Eminescu” pentru poezie.

În general, poezia „Ia-ți umbra și pleacă” este considerată o capodoperă a poeziei românești moderne și un exemplu deosebit de reușit al poeziei metaforice și introspective.

---

– Hai, copăcel,
Ia-ţi umbra şi pleacă,
Ia-ţi frunzele toate
Şi cuibul cu pui,
Ia-ţi umbra şi leagănul mic
De pe cracă
Şi du-te departe,
Şi du-te hai-hui!

Hai, du-te şi tu,
Umbreluţă de soare.
Pe mare există
O insulă mare,
Acolo te-aşteaptă
Un copil care are
Nevoie de tine,
Umbrelă de soare!

Hai, norule alb,
Ia-ţi puiul de ploaie
Şi du-te şi udă
O floare bălaie!

Hai, du-te şi tu,
Chioşc frumos cu sirop,
Porneşte la drum
Pe rotiţe, agale,
Ai grijă să nu treci
Şoseaua pe stop,
Ia-ţi umbra
Şi umbra paharelor tale!
Şi stânca dispare,
Şi-un flutur acuş,

Hai, du-te şi tu,
Minunat pescăruş!
Nisipul şi el se topeşte
În mare,
Şi marea albastră dispare,
Dispare…

Iar eu mă preschimb
În ciulin-mărăcin,
Uscat voi vedea
Pe Zgăibiţă la soare,
Şi umbra lui vrea
Să se plimbe puţin?

Şi umbra lui, iat-o,
Dispare.
E bine să ştie
Oricine visează
Pe lume să fie
Doar soare, doar rază,

Că umbra e bună,
Răcoarea mângâie,
Ne stă la picioare,
Ne stă la călcâie,

Că umbra se-aşează,
E bine să ştii,
În calea luminii
Fierbinţi şi pustii,

Nu poate să meargă
Decât dacă noi
În lumea cea largă
O ducem cu noi.

Rezumat extins la poezia Ia-ţi umbra şi pleacă de Constanţa Buzea

Poezia „Ia-ţi umbra şi pleacă” de Constanţa Buzea este o meditație profundă despre natura trecerii timpului și despre viața însăși. Prin intermediul metaforelor puternice și a limbajului poetic, poetul își exprimă gândurile și emoțiile.

În prima strofă, poetul vorbește despre natura efemeră a vieții și despre faptul că toate lucrurile trec, inclusiv noi înșine. Ea descrie timpul ca pe o apă care curge neîncetat și care nu poate fi oprită sau întoarsă. De asemenea, poetul sugerează că oamenii trebuie să fie conștienți de trecerea timpului și să profite la maximum de viața lor, deoarece timpul este prețios și nu poate fi recuperat.

În a doua strofă, poetul vorbește despre lumina soarelui și despre umbrele noastre, sugerând că acestea reprezintă cele două aspecte ale vieții noastre. Lumina simbolizează momentele bune și fericite din viața noastră, iar umbra simbolizează momentele grele și întunecate. Poetul sugerează că trebuie să ne acceptăm atât lumina, cât și umbra, și să le îmbrățișăm ca pe două aspecte inseparabile ale vieții noastre.

În ultima strofă, poetul face un apel către cititor să ia propriile sale umbre și să plece, sugerând că trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile vieți și să ne îndreptăm spre viitor. Poetul sugerează că trebuie să fim curajoși și să ne asumăm riscul schimbării și al incertitudinii, deoarece numai prin acceptarea acestor lucruri vom putea învăța și crește.

În ansamblu, poezia „Ia-ți umbra și pleacă” este o meditație profundă și emoționantă despre natura vieții și despre importanța de a trăi în prezent și de a profita de fiecare moment. Poezia ne încurajează să fim conștienți de trecerea timpului și să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile vieți, astfel încât să putem învăța și crește în mod constant.