Hoţii şi măgarul de La Fontaine

Una dintre cele mai interesante caractertistici ale acestei fabule este utilizarea ironiei şi a umorului pentru a critica comportamentul uman. La Fontaine aduce în prim plan două personaje, hoţii şi măgarul, care încearcă să se înţeleagă între ei pentru a putea să împartă ceea ce au furat, însă în cele din urmă, ajung să se înşele unul pe celălalt.

Acest lucru subliniază faptul că încrederea înşelătoare poate aduce numai probleme şi poate duce la pierderi atât materiale, cât şi morale. De asemenea, fabula subliniază importanţa onestităţii şi integrităţii într-o societate, precum şi faptul că uneori, oamenii pot fi trişori şi să profite de pe urma celor mai slabi decât ei.

Se zice că pe vremuri nişte Hoţi
Furaseră-mpreună un Măgar
Şi se băteau de zor, ca doi netoţi,
Că nu ştiau cum să-şi împartă prada.
Când iată că apare alt tâlhar,
Le ia Măgarul şi le lasă sfada.
 
Aşa e totdeauna: când doi se bat şi strigă,
Al treilea câştigă.
Măgarul din poveste e-o ţară oarecare
Şi hoţii sunt despoţii.
În timp ce pentru ea se bat cu toţii,
De undeva apare
Un alt tâlhar mai mare
Şi, îndreptându-se spre ţel,
O-nhaţă el…

Rezumat extins la fabula Hoţii şi măgarul de La Fontaine

Fabula „Hoții și măgarul” de Jean de La Fontaine prezintă povestea unui măgar care a fost furat de niște hoți, dar care și-a dat seama că va fi salvat de singura lui calitate: vocea puternică. Măgarul îi face pe hoți să se certe și să se lupte pentru posesia lui, iar astfel reușește să scape și să ajungă acasă.

În această fabulă, La Fontaine își propune să arate cum inteligența poate învinge forța fizică și cum putem găsi soluții ingenioase chiar și în situații dificile. De asemenea, fabula pune în evidență ideea că, prin unele calități care ne definesc, putem să ne depășim condiția și să devenim mai puternici decât am fi crezut inițial.